Schimbarea lui Ashley

Capitolul 29

Priveam chipul frumos al lui Sebastian cu o stare neobisnuita de bucurie.

-Mi-am amintit!am strigat fericita si l-am imbratisat.

Tot acel val de amintiri venise cand am simtit buzele lui Sebastian lipite de ale mele. Dorinta mi se strecurase pe sub piele surprinzandu-ma, apoi au venit imaginile. Amintirile imi facura adrenalina adormita sa curga prin vene, dandu-mi energia necesara pentru a face fata acelui val nesfarsit. Am vrut sa ma retrag din sarut, dar am simtit suvoiul de imagini ca incetineste. Asa ca am continuat sa-l sarut primindu-mi amintirile.

Am ramas imbratisati pentru mult timp, eu incercand sa ma calmez. Brusc m-a bufnit continutul amintirilor. Nici macar nu fusesem atenta la imagini simtind doar nevoia de mai mult. M-am retras usor din imbratisare cu entuziasmul pierdut. Sebastian se ridicase in capul oaselor in ciuda ranilor sale, dedicandu-se complet sarutului nostru din care imi aminteam doar de imaginile reprimite. Imi mangaie usor obrazul, mi-am intors privirea catre podea simtind mahnirea cum imi intuneca starea.

-Ti-ai amintit, spuse el pe un tom domol.

Mai ca-mi venea sa ma intind langa el pe pat, la adapostul trupului sau. M-am ridicat, ignorand orice impuls.

-Imi pare rau, am murmurat, am sa plec.

Am indraznit sa-l privesc o data doar pentru a-l vedea neimpotrivindu-se. L-am privit in ochi si nu am vazut decat o intelegere nemarginita pe care nu o mai vazusem inainte la el. Am iesit fara sa ne spunem alte cuvinte.

Am hoinarit pe culoarele goale ale scolii. Imi recapatasem amintirile, acum aveam unde sa plec. Am simtit un junghi in stomac gandindu-ma sa-l las pe Sebastian, ba chiar si pe Jason in situatia confuza in care eram alaturi de el.

Intreaga mea viata parea ca luase o intorsatura al naibii de dificila. Ma simteam tradata, simteam lacrimile care mi se adunasera in colturile ochilor. Mi-am trecut mana prin par intr-un gest de nervositate. Am dat fuga in camera mea si am zacut in pat pentru o ora, am adormit apoi doborata de oboseala psihica.

Mi-am ridicat brusc capul trezindu-ma dintr-un vis cumplit. Am iesit din camera si am gasit o sticla de vin, am ridicat-o. Era si un bilet.

Un cadou intarziat de ziua ta.

Nu era semnat, ceea ce il facea dubios. M-am strambat si am deschis sticla sigilata. Am luat o gura si mi-am continuat hoinareala pana la scarile ce duceau pe acoperis. Poate ca nu era o idee asa de buna sa urc pe acoperis cu o sticla de vin. Si totusi, am urcat si am dat de apus. M-am apropiat de margine si am lasat sticla jos. Dupa un moment am ras fara entuziasm.

-Nici gand.

Viata mea nu era chiar atat de nasoala, momentan. M-am asezat si am privit in gol, band restul sticlei. Aveam nevoie de Flower. Sau Anna. Nici macar nu mai stiam. Am izbucnit in plans. Imi era dor de Fower, de Caleb, de mama, de buni...Oare mama m-ar fi primit inapoi? Daca i-as cere, ne-am muta inapoi in Pennsylvania?

Am intrezarit o urma de speranta, puteam sa las toata aceasta nebunie, toate persoanele in care nu aveam incredere. Mama nu si-a dorit viata asta pentru mine, sigur ma va primi inapoi. M-am ridicat, am lasat sticla si am fugit in camera mea cu un plan nou de scapare.

Eram intinsa pe pat, privind geanta in care indesasem catevea haine, o carte si alte chesti. Nu ma puteam ridica din pat, tot repetandu-mi sa mai raman cateva minute. Incepeam sa am indoieli in privinta plecarii, cand batu cineva la usa. Am deschis-o si am dat de o femeie ce purta o geanta mare plina de hartii, imi intinse un plic.

-Esti Ashley Flow?

-Da, am raspuns.

-Asta e pentru tine.