Schimbarea lui Ashley

Capitolul 34

Am deschis ochii cu greu si m-am ridicat automat din pat, puteam vag sa observ ca ma aflam intr-un spital. Eram ametita si aproape sigura ca eram drogata. Am alunecat pe usa si am incercat sa disting in intuneric culoarul. Durerea era peste tot in corpul meu, mai ales in umeri si, desigur, nu puteam ignora usturimea pe care o simteam pe fata. Dupa un timp am devenit constienta de faptul ca scanceam. Am clipit de cateva ori, traspiratia inecandu-mi vederea. Simteam febra cum isi facea loc pe langa orice drog aducand cu ea dureri atroce. Am incercat sa privesc fix inainte si sa inaintez doar pentru a-mi putea pironi privirea ingrozita asupra podelei lucitoare si pe cadavrul lui Sebastian. Sangele curgea printre coastele lui sfartecate aruncand sclipiri. Am luat o gura de aer si am scos cel mai infiorator tipat pe care l-am auzit vreodata.

Cand m-am trezit din nou era dimineata. Am privit tavanul un timp constientizand ceea ce mi se intamplase pana atunci. De indata ce am putut gandi clar, am realizat ca nicio raza de soare nu ma trezise asa cum mi se intampla deobicei. Mi-am mutat privirea pe fereastra unde silueta cuiva nemiscat si incordat pana la ultimul muschi bloca lumina diminetii. Cearsafuriile fosnira cand m-am ridicat in sezut, iar el se intoarse. Imediat ce i-am putut distinge trasaturile, am si putut vedea riduri pe fata mea.

-Ce faci aici?l-am intrebat pe Jason care ma masura din priviri.

-Mi-au spus ca erai sa mori, vocea lui era ragusita si suna rigid in urechile mele. Tot acel venin si acele muscaturi aproape te-au omorat.

Il priveam fix precauta si brusc dezgustata.

-Si ai venit aici iertator doar pentru ca era sa mor?am intrebat surprinzandu-ma cu tonul plin de raceala pe care il adoptasem.

Nu lasa sa se vada ca fusese atins pe dinauntru de atitudinea mea.

- Am venit aici din doua motive.

Se apropie incet lasandu-ma sa ma obisnuiesc cu apropierea lui si se aseza langa mine facandu-ma sa-mi tin respiratia si simtindu-ma coplesita.

-Ai avut dreptate, am venit sa te iert pentru faptul ca te-ai inhaitat cu dusmanul.

Tot ce am putut face a fost sa pufnesc dispretuitoare dorindu-mi sa-l fi strivit ca pe un gandac de nimic ce era.

-Si al doilea, am marait strangandu-mi pumnii.

-Ceea ce ai facut acolo a fost peste puterile noastre de intelegere.

-Ale noastre?

-Ale celor din consiliu. Am analizat ceea ce ti-am gasit sub unghii, chestiile alea sunt ceva ce n-am mai vazut niciodata.

Astepta sa-i dau o replica, nu i-am facut aceasta placere. Odata ce m-am calmat, mintea a inceput sa-mi zboare la Sebastian, nu am aratat cat de ingrijorata eram.

-Acele chestii au ADN-ul modificat, sunt aparent hraniti cu ceva ce banuim ca este sange.

-Ce fel de sange?am intrebat.

-Sangele lui Alice.

M-am strambat si am inghitit saliva ce mi se adunase in gura.

-Credeti ca Alice ii hraneste pe acei monstrii cu sangele ei?

-Credem ca il dilueaza si ca ii hraneste cu carne cruda.

-Scarbos.

-Ideea e ca sunt de trei ori mai periculosi, iar tu ai reusit sa distrugi jumatate din ei fara sa lesini.

-Au fost maxim cinci, nici nu mai stiu...

-Au fost pe putin zece.

L-am privit fix nevenindu-mi sa cred.