Schimbarea lui Ashley

Capitolul 22

Aveam intiparita in minte imaginea ei, mi-o aminteam, surprinzator.  Am dat drumul cutitului si am zambit vicleana incercand sa-mi ascund surprinderea si incordarea.

-Angel.

Ma impinse cu putere si lua pumnalul meu de pe jos, il prinse la curea si il indrepta pe celalalt spre mine. Inca zambind, am privit-o in ochi si am spus:

-Nu ma asteptam sa te gasesc aici.

Purta un costum negru si o pelerina, care ii scotea formele in evidenta, avea parul rasfirat pe umeri si ma privea atenta, dar cu o urma de frica vazandu-ma zambind. Stiam ca astfel o pot intimida, in timp ce ea detinea ambele pumnale.

-Stii, nu e prea corect ca tu sa ai o arma, cand eu nu am.

-Ai dreptate.

Le prinse pe acestea la curea si ma privi sfidatoare acum cu mainile goale.

Atunci ma trasni adevaratul motiv pentru care ma aflam acolo, lasand la o parte surprinderea si incercarea mea de a o intimida si de a-mi lua inapoi pumanlul si posibil pe al ei. Mi-am sters zambetul si am aruncat intrebarea:

-Unde-i Jason?

Ea ridica o spranceana.

-Serios? Sunt aici si asta e prima intrebare pe o care pui?

 Am marait si m-am apropiat cu pasi apasati de ea.

Isi ridica instantaneu mana catre mine facandu-ma sa ma lovesc de un zid invizibil.

-Unde e?

Ma privi dezaprobatoare si spuse:

-Adevarul e ca nu stiu. Cand am ajuns aici nu era nimeni.

Am lovit zidul cu pumnii.

-Termina cu prostiile astea magice!

-Ca sa te pot lasa sa ma sugrumi? Sau sa ma seci de sange cum ai facut cu bietul vanator din padure?

Trebuia sa ma calmez si sa aflu unde era Jason.  Am facut cativa pasi inapoi si mi-am luat o atitudine distanta.

-Tu ce cauti aici?

-Asa mai merge.

Isi lasa mana jos, am strans din dinti pentru a nu sari la gatul ei.

-Aveam o propunere pentru Jason.

-Sunt sigura ca te-ar fi refuzat.

Am masurat-o din priviri si am spus:

-Oricum te-ai fi imbracat.

Facu o fata scarbita.

-Voiam sa-i propun un schimb.

-Ce fel de schimb? am intrebat interesata.

Am putut intrezari o stralucire in ochi ei, dar disparu imediat.

-Voiam sa-i ofer ceva ce... avea nevoie.

Am inghitit intrebarea ,,Ce ar putea vrea de la tine?" si am pus alta.

-In schimbul a ce?

-Speram sa nu ajungem la asta.

-S-a ajuns, am spus zambind.

Ofta si spuse:

-Niste chesti pe care nu le intelegi.

-Incearca-ma!

-Aveam nevoie de o carte.

- O carte?

-Ti-am spus ca n-ai intelege si nu cumva sa te apropi de mine! spuse ultima parte cand am facut un pas catre ea.

-Nu conteaza, am spus nervoasa indreptandu-ma spre usa. O sa-l gasesc singura.