Schimbarea lui Ashley

Capitolul 25

-Nu mi-ai povestit inca despre cum ai ajuns aici.

Mi-am deschis ochii si l-am privit intrebatoare pe Jason. Nu era bine, avea acea fata hotarata.

-Am evadat, am omorat, am constrans, m-am ascuns si am calatorit. Ai vrea mai multe explicatii?i-am raspuns vehement.

Ne plimbam prin padurea unde fusesem si acum cateva zile. Razele iritante ale soarelui se zgaiau la noi printre crengile copacilor. Jason nu paru jignit de atitudinea mea, ba chiar continua sa ma sacaie.

-Ai putea sa-mi povestesti mai detaliat.

-Credeam ca te-ai prins din tonul meu ca nu vreau sub nicio forma sa vorbesc despre asta, am continuat eu sa refuz inceputul unei conversatii ce m-ar fi putut face mai nervoasa decat eram deja.

-O relatie stabila consta in incredere.

-Am incredere in tine.

-Nu si acum. E ceva ce imi ascunzi?

M-am oprit si l-am privit jignita. Dintr-odata imi disparuse toata buna vointa, Jason ma enerva si aveam de gand sa ripostez.

-Esti patetic intrebandu-ma asta. Nici o persoana intreaga la minte nu ar dezvalui un secret doar fiind intrebata.

Jason paru surprins de obraznicia cu care m-am luat de el.  Cuvintele il jignira, dar ii si trezira orgoliul. Se infurie vizibil si imi raspunse cu aceasi indrazneala.

-O persoana in toate mintile ar simti remuscari in urma unei minciuni. Dar tu nu ai cum sa-ti dai seama deoarece esti obisnuita sa ascunzi atat debine secrete fata de oricine; mai ales fata de cei care au incredere in tine.

M-am dat un pas in spate de parca cuvintele lui m-ar fi putut rani fizic. Lacrimile mi se adunara, iar privirea distrugatoare a lui Jason se simtea ca o arsura. El inainta inca doi pasi.

-Recunoaste ca pe cei care tin la tine iti place sa-i minti cel mai mult. Iti ascunzi forta sub vulnerabilitate!

Dadeam din cap incercand sa resping cuvintele lui ca si taisul cutitelor. Atunci mi-au disparut lacrimile, si am inceput ofensiva. L-am observat asa cu pumni stransi privindu-ma ca pe o amenintare si am uitat tot ce simteam pentru el. Am facut cativa pasi inca studiindu-i postura, i-am observat muschii incordati. Aproape ca am izbucnit in ras.

-Termina cu filozofatul, i-am zis stapanindu-mi rasul. Daca spui ca eu te mint atat, atunci cum ai putea pretinde ca ma cunosti. Jason, cred ca tocmai ai realizat ca traiesti intr-o minciuna!am spus si mi-am lovit usor obrazul cu palma mimand uimirea.

Am plecat aruncadu-i o ultima privire invingatoare. Dupa cativa pasi am strigat:

-Jason, draga, te scalzi in propria furie neinsemnata!

Am iesit din padure unde am vazut-o pe Flower.

-Ashley, de ce faci asta?ma intreba  trista.

I-am oferit un zambet de milioane si am spus:

-Pentru ca pot, bineinteles.

Am tresarit si m-am ridicat odata ce mi-am deschis ochii. Mi-am dus imediat mana la gat si am simtit medalionul. Sentimentul de usurare trecu repede, fiind inlocuit de cel de frica. Ceva imi atinse mana usor. Am tresarit si mi-am tras mana. Mi-am intors incet capul pregatita pentru vreo grozavie ca din filmele de groaza. Am respirat din nou cand l-am zarit pe Jason dormind langa mine.

Am intrat in baie si m-am privit in oglinda. Eram rosie in obraji, iar pe piele simteam transpiratia. M-am plimbat prin baie incercand sa gasesc o explicatie pentru vis. Nu puteam sa simt decat traspiratia ca pe niste viermi pe piele. Am pornit apa si am lasat-o sa curga in cada, voiam o baie. Mi-am aruncat hainele si am intrat in apa racoroasa, am privit tavanul si am oftat. Probabil ca medalionul tinea la distanta doar visele cu tipi fermecatori si ucideri imposibil de oprit. Fusese doar un cosmar obisnuit. Mi-am odihnit capul pe marginea cazii si mi-am inchis ochii. Nu stiam cat am stat asa, timpul era diferit de la fiecare moment la altul. Eram in acea stare dintre vis si realitate, nu-mi puteam stapani gandurile. Eram constienta ca voi adormi, ca trebuia sa ma ridic si sa ma duc in pat. Mintea mea era prea ocupata cu creearea unor noi vise pentru a trimite niste informatii coerente catre muschii mei relaxati.