Schimbarea lui Ashley

Capitolul 13

-Nu-mi mai deschide sertarele! am strigat la Flower care imi tot cauta prin sertare.

Ajunsesem acasa si ma dusesem sa-mi fac bagajul. Inca nu vorbisem cu mama, dar din spusele lui Flower nu trebuia sa-mi fac griji in privinta asta.

-Ce-i asta? intreba Flower.

M-am intors spre ea si am vazut-o tinand in maini caietul meu de desen. M-am intins sa-l iau, dar Flower fu mai rapida. Deschise caietul, iar la inceput zambi la fiecare desen. Dar zambetul ii disparu dintr-odata, deveni crispata si putin infricosata, m-am dus langa ea. Lucrul care se pare ca o ingrozise era o schita neterminata a chipului lui Sebastian. Am smuls caietul din mainile ei si l-am strans la piept protectoare. Obrajii imi ardeau, semn ca rosisem.

-Ala era...incepu Flower.

Eram rusinata pana in maduva oaselor. Cand am simtit ca roseata dispare m-am intors spre ea. Am inventat o scuza rapida care sa ma scape din acest moment.

-E colegul meu de banca. Din New York. Profesorul de desen ne-a pus sa facem portretul...

-Stiu cine este, Ashley, m-a intrerupt Flower. Stiu perfect cine este, se ridicase si venea spre mine, avea o fata serioasa. Dar intrebarea e:Tu stii cine este?

-Ti-am spus...

-Nu, doar adevarul, mi-o taie ea scurt.

Am tacut. Flower statea in fata mea, mai inalta decat mine si foarte nervoasa din cate se vedea. Pentru prima data vedeam in ea alura unui lider. M-am intors si am pus caietul pe birou. Imi venea sa fug, sa ma ascund. Dar daca fugeam Flower avea sa ma prinda. Sebastian nu trebuia sa existe decat in mintea si amintirile mele. Acum se pare ca trebuia sa ma destandu-i lui Flower. Intr-un fel, ma bucuram ca era Flower, dar intelegeam, stiam foarte bine ca destainuirea unui secret, oricui ar fi, aducea la cunosterea lui de catre cine nu trebuia sa afle nici macar de existenta sa.

Mi-am luat o fata serioasa.

-Dar tu de unde il cunosti? am spus cu raceala.

Flower nu se misca deloc, doar spuse:

-Nu cred ca intelegi, Ashley, esti o persoana foarte importanta, iar omul asta este foarte periculos.

Am privit-o in continuarea fara a spune nimic.

-Iti voi spune ce stiu in speranta ca-mi vei spune si tu adevarul.

Ma privea in ochi, parea incordata, puteam sa observ cum ii iesisera usor coltii sub buza de sus.

-Deacord.

Flower se relaxa, dar fata serioasa era inca acolo.

-Acest om are o gramada de nume, dar cel real este Sebastian.

Un fior ma fulgera imediat ce am digerat afirmatia ei. Mi-am stapanit zambetul, imi spuse numele real.

Am incuvintat atenta. Ea oricum il cunostea, doar ca acum stia ca eu stiam de existenta lui. Dar voi ajunge si la momentul in care vorbesc eu, mi-era frica de acel moment.

-Este cunoscut ca un spion, lucreaza doar pentru cine il plateste bine. Lucreaza murdar, prin cele mai josnice mijloace, spuse ultimele cuvinte strambandu-se.

Cred ca era ceva mai mult la mijloc.

-Dar totusi este un spion de exceptie, nimeni nu stie prea multe despre el. Cu exceptia mea, isi privea trista tenisii cu sireturi fosforescente.

Dupa un moment de tacere, care paru ca dureaza o vesnicie, isi ridica capul si spuse:

-Se pare ca si cu exceptia ta.