Schimbarea lui Ashley

Capitolul 9

De dimineata ma trezi mama spunandu-mi:

-Haide, Ashley!Trebuie sa mergem, unde iti este bagajul?

Uitasem de el!

-Du-te, mama. Cobor imediat!

Mama pleca grabita jos. Dupa ce am vazut-o disparuta am luat geanta de voiaj si am indesat niste haine rapid.

-Grabeste-te, Ashley! am auzit-o pe mama strigand.

-Ma grabesc! Asteapta!am strigat eu disperata.

Mi-am luat si o geanta mai mica, am pus caietul de desen, telefonul si periuta de dinti, plus alte chesti nefolositoare. Am alergat repede jos. Nici macar nu-mi luasem ramas bun de la Jason. De fapt, nici macar nu i-am zis ca plec, am fost prea suparata ieri. Nu mi-ar fi placut sa creada ca fusesem rapita de vampiri. Mi-am zis ca o sa-l sun cand ajung.

Mama ma astepta in masina, am sarit repede si mi-am aruncat bagajul pe bancheta. Mama a calcat pe acceleratie si am gonit astfel pana la iesirea din oras unde am mai incetinit. Mi-am facut curaj si am intrebat-o pe mama:

-De ce te-ai grabit atat de tare, nu iti este specific?

Mama avea mainile inclestate pe volan, parea ca  o sa-l rupa. Nu-mi raspunse. Parea foarte concentrata la drum, dar eu stiam ca nu era adevarat. Era relaxata cand conducea, iar acum se comporta de parca ar fi vrut sa ajunga mai repede la bunica. Ce putea fi atat de important?

-Mama? Mama?am repetat.

Nu-mi raspunse.

-Mama!am strigat enervata.

Ea puse piciorul pe frana atat de brusc incat era sa zbor prin geam.

-Ce se intampla?am intrebat nervoasa si speriata de ce era sa mi se intample.

Ea nu vru sa ma priveasca un timp, dar pana la urma incepu sa vorbeasca.

-S-au intamplat niste lucruri in oras. Sunt foarte tulburata si...si...nu vreau decat ca tu sa fi in siguranta.

Mi-am asezat mana pe umarul ei si am spus:

-Dar sunt in siguranta, am ramas tacute ceva timp. Dar ce s-a intamplat?

Mama ma privi amarata.

-Te superi daca vom vorbi despre asta cand ajungem la bunica?ma ruga ea.

Mi-am lasat mana jos de pe umarul ei.

-Este vorba despre Alice? Te-a amenintat? Ai primit cumva niste mesaje suspecte?

-Cine este Alice?ma intreba mama, ii ochi ei aparu ingrijorarea si o urma de frica.

-Nimeni, am raspuns rapid. Dar despre ce este vorba?

-Te rog, scumpo, lasa-ma sa-ti explic cand ajungem, spuse ea parand ca o sa izbucneasca in plans, asa ca am lasat-o in pace.

-Dar promiti sa-mi spui cand ajungem.

-Bine.

Mama parea bucuroasa ca reusise sa ma convinga, dar in acelasi timp stia ca va trebui sa reia discutia. Probabil se gandea ca voi  uita, asta era alinarea ei: ca voi uita. Zambea acum.

Porni motorul, iar eu mi-am pus castile in urechi, era un drum lung. M-am hotarat sa-l sun pe Jason. Am format numarul.

-Pe cine suni?ma intreba ea.

-Pe Jason.

Mama paru alarmata si apuca volanul mai strans. N-am bagat-o in seama. Asteptam ca Jason sa raspunda, dar intra casuta vocala.

-Fir-ar!am spus suparata.

Mama se linisti. I-am privit in oglinda fata bucuroasa si victorioasa, ma enerva rau. Imi scapa un marait si mama isi relua din nou fata profesionala probabil gandindu-se ca ceea ce facea era impotriva valorilor sale morale.

Cand am ajuns in fata casei bunicii, deja uitasem ce trebuia sa o intreb pe mama. Toata lumea care inconjura casa ma invaluise, uitasem de tot.

Silueta mica a bunicii aparu in pragul usii. Am coborat din masina impreuna cu mama si ne-ma apropiat de casa.

Casa era la fel ca intodeauna, veche si prafuita. Dar bunica nu era nici pe departe ca intodeauna. Ma privea de parca m-ar uri. Inainte venea vesela si ma imbratisa. Nu-mi amintesc sa o fi suparat cu ceva. I-am zambit si m-am apropiat sa o imbratisez. Am simtit niste maini foarte puternice care m-au aruncat rapid in gardul bunicii. Zaceam ranita in ramasitele gardului, dar instinctele mele de vampir se activara. Mi-am aratat coltii si m-am napustit spre fiinta fragila care trebuia sa fie bunica mea. Atunci am simtit cum mainile invizibile m-au prins de gat sugrumandu-ma.

-Stai deoparte, vampirule!a spus bunica cu o voce surprinzator de puternica.

Un tarus improvizat se ridica din mormanul de lemne distruse si porni spre mine avand ca tinta pieptul meu. Am incercat sa tip, dar m-am inabusit in stransoare, iar tot ce iesi din gura mea fu un scurt vaiet. Mi-am inchis ochii chinuindu-ma sa-i transmit lui Jason si mamei un ultim ramas bun. Dar atunci am auzit o voce in cap care imi spunea:,,Esti mult prea puternica! Nu o lasa sa te doboare!,, Mi-am deschis ochii imediat si am privit tepusa apropindu-se de pieptul meu. Am incercat sa-mi misc mainile prinzand tepusa, dar era imposibil. Atunci mi-a venit in minte, daca bunica s-a folosit de puterea mintii, asta trebuia sa fac si eu. M-am concentrat asupra tepusei care se apropia din ce in  ce mai tare, iar spre surprinderea mea tepusa se opri. Bunica ramase uimita si incepu sa isi schimonoseasca fata de concentrare. Tepusa incepu sa se miste usor spre mine. M-am concentrat si eu mai mult apeland la ambitie pentru a refuza renuntarea. Detineam controlul. Am schimbat directia tepusei, iar aceasta se indrepta catre bunica. Ea cazu terminata in pragul usii. O voce din inauntrul meu tipa sa ma opresc, dar instinctele mele de vampir imi spuneau sa omor adversarul. Nici macar nu-mi dadusem seama ca stransoarea se oprise, eram prea captivata de tentativa de omor pe care urma s-o realizez. Ce se intampla cu mine?

In marea mea incitare, pierdusem controlul, iar tepusa zbura spre mama, ea o prinse relaxata. M-am uitat spre mama uimita, iar coltii mi se retrasera si m-am ridicat fara probleme.

-Ce....am inceput.

-Ai adus un vampir aici! striga bunica care se ridicase si ma privea cu dusmanie. Era sa ma omoare!

-Nu, buni! Sunt eu, Ashley!am incercat eu.

-Tu nu mai esti nepoata mea! Esti un vampir! Rasa ta ne-a distrus familile inca de la inceputuri.

Nu puteam sa cred, buni ma ura.

-Mama, este fiica mea si nepoata ta, incepu mama.

-Sunt aceeasi ca intodeauna, am continuat eu.

Bunica ne privi pe amandoua, parca renuntand.

-Intrati amandoua in casa.

Ne-am luat bagajele si am intrat. Am alergat spre usa, asa cum faceam intodeauna. Cand, m-am trantit de un zid invizibil si am cazut cu tot cu bagaje.

Aparu bunica in prag.

-Am uitat protectia, spuse ea si intinse mana spre mine cu un zambet pe buze.

I-am apucat mana si am intrat in casa.

-Imi pare rau, draga, nu stiam ca esti tu. Adica stiam ca esti vampir de mult, dar....

-De mult?am intrebat surprinsa.

-Mama!striga mama din bucatarie.

-Scuze, scumpo! spuse bunica la randul ei.

Stiam ca daca incepeam discutia va iesi cu certuri, asa ca am tacut. Mama trebuia sa-mi dea socoteala si pentru motivul plecari noastre rapide.

Am plecat in camera mea si  mi-am scos hainele aranjandu-le frumos in dulapiorul de langa geam. M-am gandit sa-l mai sun din nou pe Jason, am format numarul, dar tot nu-mi raspunse.

M-am culcat gandindu-ma la toate lucrurile care s-au intamplat azi. Nu puteam adormi asa, atunci am inceput sa ma gandesc la Jason, doar la chipul sau.