Here for You •Camren• [FINALIZATĂ]

6. Polițista Necunoscută

Fata cu ochii ciocolatii s-a uitat timp de câteva secunde la mine cu un rânjet pe față. Nu aveam cum să mint, era mult prea frumoasă și mă atrăgea, mai mult decât ar trebui.

S-a apropiat mai mult de mine pentru a mă sărută, dar când buzele noastre erau la un centimetru o sirenă de poliție s-a auzit pe cealaltă stradă.

"Rahat! Fugi!"
Spuse aceasta agitată, îndepărtându-se imediat de mine.

Am stat și m-am uitat stresată la ea timp de câteva minute, nu voiam să plec, voiam să stau cu ea și să mă bucur de atingerile ei.

"Ai o hârtie cu numărul meu în buzunar. Acum fugi!"

"Mulțumesc"
I-am zâmbit eu sincer, după care am luat-o la fugă pe străzile întunecate.

E atât de ciudat ceea ce mi se întâmplă, în lunile astea gândurile mele erau pline doar de această polițistă necunoscută.
Nici măcar nu știu cum o cheamă, doar mi-a pipăit fundul într-un mod mai ciudat iar acum parcă lumea mea este dată peste cap.

Acum doar mergeam liniștită pe stradă cu mâinile în buzunar, eram la vreo 5 minute departe de apartamentul meu.
Nu mai voiam să alerg, mă simțeam obosită și plus de asta toată situația asta era ciudată. Ce mi se întâmplă? Mie nu îmi pasă nici de persoanele cu care am cele mai bune partide de sex, de ce mi-ar păsa de o femeie frumoasă cu care era să mă sărut și i-am sărutat gâtul?
Eu nu eram așa, mie îmi păsa doar de bani și droguri, nu am nevoie de o persoană în viața mea de tot rahatul.

_________________________________

Îmi arunc hainele într-un colț al băii, apoi intru în duș și las apa să curgă pe corpul meu.
Picăturile fierbinți se prelungeau pe pielea mea obosită și transpirată, lăsându-mi o senzație relaxantă.

De ce îmi imaginam că ea era lângă mine? De fapt, de ce voiam să fie lângă mine?

Îmi scutur ușor capul apoi ies și îmi învelesc corpul într-un prosop alb.

_________________________________

M-am așezat în pat și am început să privesc tavanul.
Ochii săi ciocolatii nu mai încetau să îmi dispară din minte, lăsându-mi mereu o senzație confuză.

Mi-am pus mâinile pe față stresată, luând telefonul pentru a o apela pe Vero.

"Hey Laur"
Îmi răspunse fata mai tânără, făcându-mă să chicotesc la vocea sa plină de entuziasm din cauza apelului meu.

"Trebuie să îți spun atât de multe lucruri..."
Oftasem eu.

"Te ascult"

Iar așa am început să îi povestească totul, de la prima zi in care ne-am întâlnit până acum, bineînțeles băgând-o și pe Dinah în convorbire.

"Ești îndrăgostită!"
Exclamase Dinah fericită.

"Nu mai vorbi fără sens"
Îmi dădusem eu ochii peste cap.

"Dinah are dreptate, Laur. Poate nu ești neapărat îndrăgostită, dar o sa fii"
Chicotise Vero.

Nu o să mă îndrăgostesc de cineva, mai ales de polițista asta.

Hey guys, cam așa ar arăta polițista ;)

Sper că vă place cartea, și scuze că acest capitol este cam scurt, dar fiți pe fază pentru următorul;)