Yoonkook: Lasă-mă să te iubesc!

Capitolul 27.

Jeon povestește:
M-am trezit de dimineață cu el în brațele mele. Ador această clipă în fiecare dimineață, să-l știu lângă mine și doar al meu. Ceasul de pe noptieră arăta deja ora 10. Nu am mai dormit așa mult de foarte mult timp, de când aveam 13 ani și nu făceam parte din BTS. Nu-mi este dor de aceea perioadă din viața mea, când nu îi aveam pe ei alături.
Ochii lui s-au deschis oferindu-mi cea mai frumoasă priveliște din lumea. S-a foit în brațele mele.
- Neața, Jungkookie-ah, a murmurat.
- Bună dimineața, hyung, l-am sărutat apăsat pe frunte.
Aș putea râmâne astfel pentru totdeauna, deși vreau să ne plimbăm, vreau să facem atâtea lucruri împreună.
- Mi-e foame, l-am auzit spunând și eu am chicotit.
Mă bucur că de la un timp a început să mănânce corespunzător, deși în timpul cât e la studio mănâncă numai pizza sau mâncare chinezească. Am apucat telefonul de lângă marginea patului și am format numărul de la room service și i l-am înmânat comandând un fel de mâncare cu somon și alte câteva tipuri de pește crud.
- Mă duc să fac un duș, hyung, l-am anunțat și el a aprobat din cap, semn că a înțeles după care și-a închis ochii înapoi adormind instant.
Am terminat în 20 de minute. L-am găsit așezat în pat cu toate farfuriile de mâncare. Mi-a făcut semn să mă așez lângă el. Ne-am mâncat micul-de-jun, urmând să strângem farfuriile goale.
- Unde ai vrea să mergem astăzi, hyung, l-am întrebat, el strâmbând din nas ca o pisicuță.
- Vreau doar să dorm, răspunsul său pentru absolut orice.
Dar îl iubesc pe acest hyung leneș.
- Te rog, hyung, m-am milogit, făcând ochi de cățeluș. Hai să mergem la shopping, am propus.
- Nuuu, a cântat și s-a aruncat în pat cu toată greutatea lui.
Mi-ar plăcea să îl îmbrac eu, de asta aș vrea să mergem la shopping și poate aș vedea ceva ce îi place să îl iau cadou de Crăciun. V adoră să meargă la cumpărături, în schimb hyung urăște spațiile înguste cu mulți oameni.
- Hyung...
Știu că nu am nicio șansă de a-l convinge și știu că nu va merge așa de ușor ca data precedentă, dar nu am nicio intenție de a renunța. Ar trebui să fiu recunoscut pentru perseverența de care dau dovadă, am gândit cu trufie. Mi-am trecut un braț după spatele său și celălat sub picioare, ridicându-l în sus. E mai firav ca o fată. Ar trebui să mănânce mai mult. Începe să mă îngrijoreze. El a început să-și fluture mâinile și picioarele din dorința de a scăpa.
- Hyung, dacă te mai zbați mult te voi scăpa, l-am avertizat, el încetând. Acum, hai să te îmbrăcăm.
- Bine, bine, am înțeles aluzia. O să mă îmbrac singur, a capitulat acesta și a oftat ușurat când s-a văzut pe ambele lui picioare.
Și-a ales vestimentația, un tricou alb cu un mic imprimeu cu Puma și o pereche de pantaloni scurți și o pălărie cu boruri nu foarte mari neagră. A ieșit din baie în cinci minute.
Yoongi povestește:
Nu sunt făcut pentru asta deoarece nu prea îmi pasă cum arăt în marea majoritate a timpului. De aceea refuz să mă demachiez când mi se spune sau să-mi schimb hainele, nu am suficient timp pentru asta. Nu atunci când faci ceea ce îți place. Iubesc să fac muzică și îmi doresc ca toată lumea de pe acest glob pământesc să mi-o asculte, truda mea, sângele și sudoarea mea.
Jungkookie m-a luat de mână în timp ce ne deplasam împreună spre lift. Iubesc această senzație, senzația de a fi plăcut de cineva. Ușile s-au închis și ambele lui mâini mi-au cuprins talia, trupurile noastre alipindu-se unul altuia.
- Kookie-ah, ce vrei să faci, am întrebat, focul din ochii să-i lăsându-mă fără mai multe cuvinte.
- Ceea ce pare, hyung, mi-a răspuns cât se poate de sec.
Și-a lipit buzele de ale mele, sărutul venind pe cât de spontan pe atât de natural și plăcut. L-am lăsat să-mi exploreze înăuntrul gurii, mâinile lui continuând să înainteze pe spatele meu. Am devenit dependent după acest sărut, după felul în care sărută, e ca și cum ar face-o pentru ultima oară, arzător, dominant. Ne-am desprins când sunetul provocat de lift ne-a anunțat că suntem la parter. Am ieșit cam răvășit din hotel cu el alături de mine.
Magazinele nu se află la mare distanță de plajă. Tot ce a fost să facem a fost să mergem pe o mică autostradă și voila, un lanț de magazine de fițe, care mai de care cu produse mai scumpe pe raft. M-a tras într-unul, eu neavând altă soluție decât să-l urmez. A luat pe braț un șir nesfârșit de haine, eu rămânând impasibil pe durata acestui proces.
- Haide, hyung, m-a chemat spre una din cabinele de probă.
Nu-mi spune că acele haine sunt pentru mine. Nu fac asta, am gândit, dar nu am putut să rezist acelui zâmbet și am făcut ce mi s-a spus. Am luat primele haine pe care le-am îmbrăcat și am ieșit.
Ochii lui mă analizau cu nesaț, privirea lui parcă trecând prin toate straturile de haine, dezbrăcându-mă. M-am prefăcut că nu e de fapt așa și am continuat toată acea paradă a modei până a găsit câteva modele de haine care să-i atât lui cât și mie. Și-a întins brațele, întinzându-se.
- Acum vreau ceva dulce, s-a plâns el. Vreau înghețată, hyung.
Căra cu ușurință toate acele sacoșe pline cu haine. Mergea prea repede, eu abia reușind să țin pasul cu el. Dar era amuzant. Era amuzant și distractiv să fiu cu el. Vreau să fiu cu el, am gândit luându-mă și pe mine prin surprindere.