Yoonkook: Lasă-mă să te iubesc!

Capitolul 14.

Jeon povestește:
I-am cuprins fesele în palmele mele, făcând ca trupurile noastre să fie mai apropiate decât înainte. Tot ceea ce îmi doream era o gură din acele buze moi. Mi-am apropiat chipul de al său, respirațiile noastre sacadate amestecându-se. Nu avea să riposteze sau să încerce să se elibereze din capcana pe care i-am pregătit-o.
Strigătul lui Jin m-a făcut să tresar și să înjur mental.
- Jungkook, Yoongi, unde sunteți?
L-am eliberat pe hyung cu tragere de inimă știind că altă ocazie nu mi se va mai ivi prea curând. Privirea lui era la fel de impasibilă ca și înainte. Nu părea deloc afectat de cele întâmplate în timp ce eu mă străduiam cu greu să respir normal. A ieșit pe ușa cabinei, eu urmându-l. Jin ne-a privit ciudat, dar nu ne-a adresat nicio întrebare.
M-am urcat pe scaunul din față, vizavi de el și în spate s-au strecurat Hoseok- hyung și Jimin-hyung. Pentru prima dată această tăcere este extrem de apăsătoare. Jimin a întrerupt-o începând să fredoneze o melodie doar de el știută. Mi-am lipit capul de fereastră, închizându-mi pleoapele.
Cum voi reuși să-i pictez chipul după cele întâmplate? Îl voi întreba totuși, dacă nu Jimin va deveni modelul meu. Am simțit ceva atingându-mi coapsa. Era mâna lui. L-am privit, continua să fie atent la drum, palma lui fremătându-mi carnea. De ce face toate astea? De ce? După cuvintele lui de deunăzi, îmi mângâie coapsa stângă lasciv, acum.
Asta e cumva o invitație, am gândit. A parcat mașina în locul caracteristic și am coborât fugind înaintea lor înăuntru. Am urcat în camera mea căutându-mi cele trebuincioase. Pensulele, culorile și planșele, câteva creioane și o gumă de șters. Eram gata tocmai când ușa camerei sale s-a auzit închizându-se.
Am răsuflat înainte de a ciocăni. Mi-a deschis, ochii noștrii întâlnindu-se. Vreau atât de tare să îl sărut. Fir-ar, Jin,  nu puteai să vi într-un moment mai bun?
  - Da, a întrebat văzând că au trecut destule minute fără să zic nimic.
Mi-am frecat ceafa și m-am bâlbâit.
- Pot să te... pictez, hyung?
Sprâncele i s-au curbat întrebătoare, după care a rânjit superior, tipic lui.
- Nu las pe nimeni să mă surprindă gol, a rostit, cuvintele sale făcându-mă mai mult ca sigur să roșesc.
  Cu greu mi-am alungat acea imagine din minte, găsindu-mi cuvintele.
- E un portret, hyung, nu o pictură nud, i-am explicat, el râzând de mine și de expresia feței mele.
- Prea bine, o să fiu modelul tău în această seară, Kookie-ah, a acceptat, conotația sexuală din fraza sa făcându-mă să transpir.
Îmi închipuiam că așa ceva ar putea ieși din gura unei prostituate de lux, nu a lui. Concentrează-te, Jungkook! Mai întâi tema, apoi te poți lăsa pradă tentației provocată de cel mare. Am intrat împreună în camera mea, aprinzând luminile și așezându-mi instrumentele. El s-a așezat picior peste picior peste așternutul patului meu. Mi-ar plăcea să-l văd întins acolo, doritor, cu pielea lui albă dezgolită. Jungkook!
Yoongi povestește:
Nu m-am putut abține din a spune toate acele lucruri. Am vrut să-i văd expresia feței și a meritat. Ochii mei l-au analizat în timp ce așeza planșa în suport.
  - Trebuie să stau mai sexy de atât, am întrebat captându-i privirea și oferindu-i un zâmbet jucăuș.
- E bine așa, s-a străduit să pară serios.
După discuția pe care am avut-o astăzi nu credeam că mă voi distra așa. Îmi place felul în care se străduie, felul în care îmi atinge trupul. Nu mă îndoiesc că dragostea lui e la fel de curată ca a mea. Și-a dat o șuviță răzleță de pe chip, ochii lui alipindu-se asupra trăsăturilor mele faciale. Mă simțeam bine știind că el e cel care mă privește, vreau să mă privească așa mereu și numai pe mine.
  Era concentrat, absorbit de forma pe care o lua creația sa, însă ador acea înfățișare. Îl face să pară matur, deși după discuția pe care am avut-o încep să mă îndoiesc din ce în ce mai mult cum că ar fi un copil. Buzele cărnoase i s-au întredeschis și le-a umezit cu limba, eu având parte de această priveliște. Burboane de sudoare au început să i se formeze la tâmple și își mai trecea din când în când mâna peste frunte.
- La ce te gândești, Kook-ah, am întrebat cu un rânjet superior formându-mi-se pe chip.
- Hmmm... Nu te mișca, hyung, m-a sfătuit continuând să contemple planșa. 
- Cum să fac asta când mă privești așa lasciv, m-am apărat eu, el drăgându-și glasul și chinuindu-se să nu pară afectat de cuvintele mele. Copil pervers!
  A chicotit, sunet care mi-a făcut inima să tresalte puternic. A ajuns să aibe un efect puternic asupra mea, mai ales după acel sărut. Mă trezesc gândindu-mă la el, visând cu ochii deschiși în loc să compun. Sunt o cauză pierdută, știu și nu va mai dura mult până voi deveni o pradă sigură în fața sa. Oare își va pierde interesul după? Va înceta să mă iubească după ce voi deveni al său? Să devin al său... Mi-am scuturat capul frenetic, el privindu-mă întrebător.
- Sau poate și tu ești pervers, hyung, mi-a replicat, un zâmbet angelic luminându-i chipul.
  E ciudat cum poate citi așa ușor prin mine, cum mă poate afecta fiecare mic gest al său și mai presus de toate cum mă face să mă simt.
  - Așa vorbești cu al tău, hyung, i-am replicat.
  - Doar cu tine, hyung. Doar cu tine vorbesc așa, hyung, a recunoscut, intensitatea privirii lui lovindu-mă în plin.