Capitolul 20.

1.1K 110 8
                                    

Yoongi povestește:
Namjoon și-a dres glasul înainte de a face un anunț.
- Săptămâna viitoare avem programată o vacanță.
Vacanță. Și asta înseamnă somn, somn și somn, sau poate și un Jungkook în brațele mele alături de somn, somn și mai mult somn. Am rânjit în urma acestui gând.
- Și m-am gândit că am putea merge undeva, aștept sugestii din partea voastră, a spus el urmând un ropot de aclamații din partea celorlalți.
Și somnul meu nu se regăsește în acest " a merge"? Toate planurile mi s-au spulberat subit.
- Ce ziceți de plajă, a propus Taehyung. Un loc însorit cu mult nisip, cu plaje întinse și multe magazine, a punctat ultimul cuvânt.
- Asta sună bine, l-a susținut Jin.
Și ceilalți membri păreau de accord cu ideea lui. Am oftat îmbufnat.
- Pot rămâne acasă, am întrebat întrerupând fericirea tuturor.
Jungkook m-a privit trist și și-a așezat palma pe gamba piciorului meu stâng.
- Cum să nu vii, hyung? Vreau să mă distrez împreună cu voi toți, a spus, cuvintele lui făcându-mă să cred că nu ar fi chiar o idee așa de rea.
- Bine, am spus de dragul lui.
Și eu îmi doresc să îmi petrec timpul alături de el, dar avem noțiuni diferite de a petrece timpul unul cu altul. El e o persoană energică pe când eu... mă preschimb într-o epavă.
- Plaje din Hawaii păzea că venim, a strigat J-Hope, dansând de fericire.
Am mai rămas acolo, ascultându-le entuziasmul, după care m-am retras în camera mea. Am încercat să adorm din nou timp de minute bune, dar fără niciun rezultat. Mintea mea îl voia pe el cu orice preț. Trupul lui, atingerea lui, zâmbetul lui, parfumul lui, toate le vreau. Am început să mă plimb prin cameră de colo până colo, fără stare. Mi-a devenit indispensabil asemeni aerului. Aș putea merge la el în cameră, însă ce ar trebui să-i spun? Că vreau să dorm cu el? Asta cu siguranță nu. Nu vreau să cedez, dar simt cum sunt pe punctul de a o face.
Am ieșit din camera mea bombânind o înjurătură și am intrat într-a lui, încercând să nu fac zgomot. M-am strecurat sub așternuturi alături de el. I-am simțit trupul solid, ridicându-se încordat. A răsuflat ușurat la puțin timp. Purta doar o pereche de pantaloni de pijama fără tricou, abdomenul fiindu-i complet vizibil. Am încercat să nu mă holbez prea mult. Dar la naiba, copilul ăstă e prea înzestrat cu lucruri pe care nu ar trebui să le aibă!
- Hyung, nu mă mai speria așa, a rostit, așezându-și trupul lângă al meu.
Prea multă piele dezgolită. Fir-ar, vreau să studiez acest trup cu degetele mele. Brațul său mi-a înconjurat talia, trăgându-mă mai aproape, fiind lipit în totalitate de acel piept bine lucrat.
Jeon povestește:
Parfumul său caracteristic de lavandă combinat cu rodie, mi-a adus la cunoștință că el este cel care mi-a invadat patul. Tot ce am făcut a fost să-l iau în brațe și să-l simt lângă mine. Ochii mei au încercat să-i privească chipul în semi-obscuritatea încăperii fără prea mare rezultat. Privirile ni s-au întâlnit, iar respirațiile ni se amestecau. Îi vreau gura peste a mea. Mi-am trecut limba peste buza inferioară, el luând parte la acest spectacol.
- Hyung, pot să...
A răspuns înainte să termin întrebarea, acest lucru luându-mă complet prin surprindere. Nu sunt sigur dacă doar se joacă cu sentimentele mele, însă nu mă deranjează. Atâta timp cât îl pot strânge în brațe astfel, nu-mi pasă ce se va alege de mine.
- Da, a șoptit.
Și-a mutat chipul mai aproape, buzele noastre atingându-se. Nu a durat nicio milisecundă înainte de a-i pune stăpânire pe acestea, de a le i le devora pe rând, făcându-le sensibile la atingerea mea. Mi-am trecut limba peste ele, incitându-l.
- Sărută-mă, a șuierat, respirația lui fiind greoaie și neregulată.
Nu am mai așteptat o altă invitație. Limba mea și-a făcut loc în lăcașul său, jucându-se cu a sa, umed pe umed, dorință obsedantă amestecată cu posesie. Fiecare se lupta să preia controlul într-un dans umplut de nebunie. Mâna mea a început să-i dezmierde pielea dezgolită de pe spate, provocând fiori electrizanți. Am nevoie de el cum nu am avut nevoie de nimic altceva în toată viața mea. Dacă nu e el nu e nimeni. Ne-am desprins atunci când ne-am luat unul altuia respirația, deși dacă ar fi fost după mine aș fi preferat să mor decât să eliberez acele buze vreodată.  
  Mi-am lipit fruntea de a sa, simțindu-i pieptul coborând și ridicându-se.
  - Te iubesc, Yoongi, am rostit. Voi aștepta oricât va fi nevoie ca și tu să mi-o zici.
  Nu mai am nevoie de nimic altceva atâta timp cât îl am e el. Chiar dacă asta va însemna că va trebui să aștept ani, o voi face. Mi-am închis ochii, dorindu-mi cu ardoare ca ziua de mâine să nu mai vină niciodată. S-a foit, capul său ajungând pe pieptul meu. Am zâmbit. Acum chiar că nu vreau să mă mai trezesc. I-am cuprins trupul micuț cu brațele mele, acesta îndrugând ceva inteligibil. Și eu care credeam că nu îl pot iubi mai mult de atât? Mi-am închis pleoapele, somnul furându-mă într-un final.

Yoonkook: Lasă-mă să te iubesc!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum