Yoonkook: Lasă-mă să te iubesc!

Capitolul 3.

Yoongi povestește:
Am privit impasibil dispozitivul dirijat de un bărbat scund și cu ochelari de două ori mai mari decât capul său.
- Mută-ți mâna puțin.
L-am ascult.
- Zâmbește puțin.
Am încercat, expresia feței mele preschimbându-se într-o adevărată grimasă care l-a făcut și pe fotograf să se sperie și să se dea cu câțiva pași înapoi. Se pare că oboseala își spune cu adevărat cuvântul. Acesta a mai făcut câteva poze, schimbându-mi poziția corpului.
Jungkook mi-a apărut în raza vizuală, în spatele bărbatului scund. Își ținea mâinile lângă urechi, imitând un iepuraș și a început să țopăie cu un zâmbet larg pe buze.
  - Perfect, asta e, a exclamat fotograful distragându-mi atenția de la micul iepuraș care acum și-a lăsat mâinile jos și doar mă privea. Ochii lui ciocolatii pătruzându-mi prin haine, piele, carne, în suflet.
  Nu știu sigur când au început toate astea, poate din prima clipă în care l-am văzut. Am vrut să îl protejez, fiind cel mai tânăr dintre noi toți, dar am sfârșit prin a avea sentimente mai puternice de atât. Nu am dreptul să simp așa ceva pentru el. Nu e normal, m-am certat mental. S-a adaptat printre noi destul de greu fiind foarte timid la început, dar acum vorbește deschis cu noi toți.
Acesta s-a retras, aruncându-mi un ultim zâmbet fermecător, la ceilalți. Uneori am impresia că face toate intenționat, că știe ce efect nociv are asupra mea. Ar trebui să-mi pot controla propriile sentimente, dar mi-e imposibil, chiar dacă mental nu voi ceda niciodată. 
  - Jeon Jungkook, fotograful i-a pronunțat numele și el a înaintat spre locul în care mă aflam eu.
Am trecut unul pe lângă altul. Tot ce am putut face a fost să-l privesc. Zâmbet fără cusur, privire pătrunzătoare, buze senzuale. Va deveni peste câțiva ani idolul tuturor femeilor, sau poate chiar mai curând de atât. Mi-a făcut cu ochiul. Imposibil. Îi era adresată camerei nu mie. Am clipit de câteva ori asigurându-mă că nu visez de fapt.
  A fost chemat următorul și el mi s-a alăturat mie. Nu aveam cum să nu observ ce bine îi venea acea cămașă sau acei pantaloni de piele mulați. Faptul că nu îl pot avea îl face și mai ademenitor. 
- M-am plictisit, hyung, s-a plâns el îmbufnat.
E așa drăguț când se comportă ca un copil. Jimin e doar enervant când face asta. M-am trezit cu mâinile lui înfășurată în jurul taliei mele și m-a ridicat câțiva centimetri de la sol. Prea aproape, periculos de aproape.
  - Ce naiba faci, Jungkook-ah, m-am răstit eu și el mi-a dat drumul. 
- Nimic, mi-a răspuns și a chicotit. Doar am vrut să văd cum ar arăta Suga-hyung mai înalt.
- Deci vrei să spui că sunt scund, m-am revoltat la care el și-a trecut brațul după umerii mei și mi-a șoptit la ureche:
- Înălțimea ta e perfectă așa cum e. 
Fără forma specifică de adresare "hyng". Privirea lui îmi garanta că e cât se poate de serios. Brațul său a rămas acolo până s-a încheiat ședința foto. Copilul ăsta e extrem de periculos, însă nu pot minți că nu-mi place în ce direcție merg lucrurile.
Jeon povestește:
Brațul meu i-a cuprins talia subțire, dar nu m-a îndepărtat nici măcar o clipă. E plăcut să-l simt atât de aproape, să-i simt respirația, să-i pot mirosi parfumul inconfundabil. Doar când s-a sfârșit ședința am făcut-o cu tragere de inimă. Am fost felicitați de acea fată pentru munca depusă și ne-am grăbit spre mașini. Yoongi-hyung învârtea cheia Lamborghiniului său pe degete, dar privirea îi era fixată asupra mea. Nu schița nimic. I-am susținut privirea cât am putut.
  Ne-am urcat în mașină și tot ce-mi mai pot aminti a fost cum mi-am proptit capul pe umărul lui Taehyung și am adormit.
  - Kookie-ah, o voce puternică, masculină m-a strigat urmate de zgâlțâituri.
  Am intredeschis ochii pentru a vedea un păr roz ca florile de cireș și niște ochi aproape negrii.
  - Hyung, am întrebat.
  - Hai înăuntru, Kookie, vei răci dacă dormi aici.
M-am dezmeticit o clipă și l-am urmat. Restul deja se strânseseră în sufragerie și glumeau. Ne-am alăturat lor. RM se ridicase în picioare pentru a spune ceva important. 
  - Am căzut de comun acord cu Suga-hyung ca următorul album să conțină pe lângă melodiile grupului cât și melodiile personale.
  I-am aruncat o privire întrebatoare și el mi-a zâmbit. Asta înseamnă că ne  putem crea propriile noastre single -uri. Jimin mai avea puțin și sărea în sus de bucurie și nu numai. Era șansa mea să fac ceva pentru ei, pentru bunătatea pe care mi-au oferit-o și pentru familia care au fost pentru mine. Deja știu despre ce va fi melodia mea.
  - Iar noi vă vom oferi ajutorul și cunoștințele noastre, a spus Yoongi-hyung.
- Yeeey, a exclamat Hoseok-hyung. E șansa noastră să ieșim în evidență.
- Asta trebuie sărbătorită, a spus Jin aducând două sticle de băutură din bucătărie. 
  Ceea ce eu sunt minor și nu am voie să consum alcool.
- Eu o să mă retrag.
- De ce, Kookie, s-a plâns Jimin.
- Și eu o să spun pas, a rostit hyung luând-o înaintea mea spre scări.
L-am urmat fără să scot vreun sunet, asta până am ajuns fiecare în dreptul camerelor noastre.
  - Vise plăcute, Hyung.
  - La fel Kookie-ah.
Ușa s-a deschis și el a pătruns înăuntru, iar eu i-am urmat exemplul. Cu siguranță o să am, am gândit păcătos.