Capitolul 23.

1.1K 97 4
                                    

Yoongi povestește:
Mă aflam în camera lui, trântit în pat, mirosul lui aflându-se pretutindeni în jurul meu. A trecut ceva timp de când l-am lăsat la acel club, iar mintea mea zboară la tot felul de lucruri pe care  le-ar putea face. Mintea îmi tot spune să mă întorc și să îl iau de acolo, însă nu pot să o fac, până la urmă eu i-am spus să se ducă. O notificare primită pe telefon m-a făcut să îmi pierd șirul gândurilor.
  Primisem o atașare pe messenger de la Jimin. Am deschis-o, așteptându-mă la vreo tâmpenie nu la ceea ce era acolo. Chipul lui mi-a făcut inima să tresalte dureros, iar acea voce suavă mi-a încântat auzul. Era o melodie de dragoste, o melodie care îmi era mie dedicată, sunt sigur. Acest lucru m-a făcut să mă ridic din patul său și să-mi iau jacheta pe care o aruncasem undeva prin cameră, încă având telefonul în mână.
  Sunetul următoarei melodii, m-a făcut să îngheț în loc, iar acel dans, acele unduiri lascive combinate cu sexualitatea trupului său m-au făcut să înghit în sec. Laurii din mulțime m-au făcut să ies din transă. Asta o să iasă extrem de rău. Am ieșit cât de repede am putut din complex și am urcat în mașină. Regret că nu am rămas acolo, așteptându-l în mașină. Drumul mi s-a părut cutremur de lung. Am oprit în fața clubului, mi-am tras gluga de la hanorac pe cap și am intrat înăuntru cu intenția de a-l târî de acolo, afară.
Muzica era exagerat de zgomotoasă, iar dansatorii își făceau loc pe lângă mine, prinzându-mă între trupurile lor. Mi-am făcut loc printre ei, iar o mare înghesuială mi-a atras atenția. Acolo trebuie să fie. Am înaintat, îmbrâncind pe toată lumea care îmi stătea în cale, neobosindu-mă să îmi cer iertare. L-am văzut. Mai multe persoane s-au strâns în jurul său, țipând și atingându-l. Fane, am dedus. Mi-am întins mâna, reușind să îl prind de a sa și să îl trag spre mine, deși trupul său e de 10 ori mai solid ca al meu și în calea noastră se aflau o grămadă de persoane.
- Jungkook, eu sunt, am strigat cât să mă audă.
- Hyung...
M-a urmat fără să protesteze, deși mulțimea de urma îndeaproape. Fanele îi strigau numele, atrăgând și mai multe persoane decât cele care erau inițial. Nu știu când ne-am urcat în mașină, știu doar că am intrat în trafic, conducând repede, dar cu grijă.
  - Ce a fost în capul tău, Jungkook, l-am întrebat răstit, el coborându-și capul în pământ.
- M-a rugat și nu am vrut să o refuz. Plus că simțeam singur.
Eu sunt cel care l-a obligat să meargă, eu sunt răspunzător pentru asta. Știu că viața lui socială de la școală nu e deloc roz, știu că a fi idol îl afectează foarte mult, dar mai întâi de toate am crezut că și-a putut face prieteni.
  - Îmi pare rău, am rostit luându-l prin surprindere și pe mine de asemenea. 
- Nu e vina ta, hyung, a încercat el să-mi elimine sentimentul de vinovăție care-mi măcina sufletul.
  - Ba da, ar fi trebuit să te las să faci ce vrei sau ar fi trebuit să merg cu tine să îți țin companie.
  Deși cel mai mai mult urăsc astfel de locuri, zgomotoase, înghesuite, mirosul a transpirație întorcându-mi stomacul pe dos și cu mulți oameni. Aș fi mers pentru el, împiedicându-l să facă o asemenea prostie. Sper doar că cei de la Big Hit Entertainment să treacă cu vederea acest incident. Am parcat mașina, am coborât și am intrat înăuntru înainte de a ne transforma în țurțuri de gheață.
  Drumul până în camerele noastre a fost extrem de tăcut, nedorind să îi trezim pe ceilalți. Întunericul mă debusola complet. Am urcat tiptil scările, parcurgând coridorul îngust până am simțit un trup vânjos lipit de al meu și am auzit o ușă deschizându-se, ușa camerei mele. Pentru o secundă am pierdut simțul realității. Știu doar că buzele sale le căutau flămânde pe ale mele până le-a cotropit. Gustul său îmbinat cu gustul whisky-ului pe care probabil tocmai îl băuse m-au făcut să mă pierd definitiv. Am icnit când i-am simțit mâna atingându-mi pielea, înaintând, posedând, având. Oare cât de mult băuse? Nu am formulat corect întrebarea. Care din noi e mai beat ca celălat?
- Hyung..., a murmurat gâfâind. Te vreau atât de mult. Vreau să te iubesc cum nu am iubit pe nimeni altcineva, să te distrug și să te reclădesc înapoi din bucăți.
  Cuvintele lui au reverberat în tot trupul meu, ajungând acolo jos. Mi-ar plăcea să îl văd cum o face.
  - Jungkook, nu, am spus încercând pe cât posibil să îmi păstrez mințile care începuseră deja să se gândească la trupul său lipit de al meu, asudat, râvnind după al meu.
  Stop, am urlat fără niciun rezultat.
- Te rog nu mă opri, hyung, m-a rugat el luându-mă în brațe și așezându-mă în pat.
Știu că dacă voi gusta vreodată din acest fruct nu mă voi sătura niciodată,  îl voi vrea din nou, din nou și din nou până la epuizare. Nu pot face asta, dacă admit că îl iubesc, vom fi cât mai aproape de a ne autodistruge. Am încercat să mă ridic, dar mâinile sale mă țineau imobil de pat și cu cealaltă mi-a desfăcut nasturele blugilor pe care îi purtam, urmând sunetul fernoarului. Mi-am strâns în dinți buza inferioară, doar știind că el mă privește îmi face inima să-mi explodeze în piept. Nicio altă femeie nu m-a făcut să mă simt așa niciodată pentru că asta nu e doar dorință carnală e mai presus de toate dragoste.
  Buzele sale le-au atras pe ale mele într-un alt dans flămând, absorbind din mine fiecare fărâmă de împotrivire. Nu îi pot rezista, nu am putut niciodată. Am fost o cauză pierdută de la bun început. Nu știu cum a reușit să-mi de-a jos și jacheta și tricoul, știu doar că palmele sale se plimbă pe pieptul meu, amăgindu-mă până au ajuns pe materialul boxerilor, făcându-mă să scap un geamăt.
- Kookie- ah, nu..., asta a fost tot ce am putut scoate pe gură, nemai deținând de mult controlul.
  Degetele lui au înaintat sub materialul subțire, contactul obigându-mă să-mi arcuiesc spatele. Degetele mâinii sale drepte mi-au înconjurat organul, mișcându-se încet pe suprafața lui. Mi-am mușcat cât am putut de tare buzele oprind geamătul care mi se formase în gât.
- Lasă-mă să te aud, hyung, șoapta lui era adâncă provocându-mi fiori dulci pe șira spinării.
- Jungkook... oprește-te...
Dar din contră ritmul creștea pe parcurs, din ce în ce mai mult, plăcerea lovindu-mă în valuri constante. Mi-am blestemat trupul nerușinat care tânjea cu atâta ardoare după atingerea sa. Ritmul a devenit de nesuportat până m-am eliberat din lanțurile care mă ținuseră captiv cu un geamăt puternic. 
  Respirația mea era grea și sacadată, iar trupul îmi ardea. Acesta și-a ridicat degetele în dreptul buzelor, lingând lichidul alb. Nu pot să cred că a făcut așa ceva. Gestul era extrem de pervers în combinație cu zâmbetul mulțumit care i se formase pe buze.
  - Până și aici... ești dulce, hyung, a rostit el, așezându-și mâinile în jurul meu și proptindu-și capul pe pieptul meu.
Ochii i s-au închis, iar respirația i-a devenit regulată, semn că adormise. Nu știu dacă să răsuflu ușurat sau să fiu supărat că lucrurile nu au degenerat mai mult de atât. Mi-am trecut mâna prin părul său. Te iubesc, Jungkook!

Yoonkook: Lasă-mă să te iubesc!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum