Capitolul 25

2.8K 232 46
                                    

Era ciufulit, părea obosit și mă privea ciudat. Vedeam în ochii lui un amestec complicat de tristețe, confuzie, regret și, din păcate sau din fericire, ură. Mă privea așa cum mă obișnuise, furia din ochii lui căprui nu dispăruse nici acum, iar fundalul alb al Aripei Spitalului nu-l mai făcea să pară inocent, ca înainte, ci doar accentua și mai mult schimbarea sa.

—Da... da, sunt bine, Wess, am murmurat absentă, dată peste cap de prezența lui acolo.

—Nu mă minți, Evelyn, încă te pot citi ca pe o carte deschisă, a zis, răgușit, în timp ce eu căutam în vocea lui blândețea de altă dată.

Mi-a întins un pahar cu apă și l-am privit încruntată. Apa nu ajuta niciodată, iar eu nu pricepeam de ce oamenii continuau să mi-o bage pe gât.

—Bea, Evelyn.

Vocea lui nu permitea niciun fel de refuz și, dornică de a mă întoarce la liniștea mea, i-am luat paharul dintre degete și l-am dat peste cap, punându-l singură pe noptiera de lângă pat.

—Ce caut aici? L-am întrebat, cât mă întindeam la loc sub pătură.

—Nu-ți amintești? Mi-a răspuns, așa cum obișnuia, cu altă întrebare.

—Evident că îmi amintesc, Wess, doar că nu înțeleg de ce aș fi în Aripa Spitalului pentru un simplu atac.

—Un simplu atac? Așa îi spuneți voi, Potterii? M-a ironizat, amintindu-mi că și fratele meu avea aceleași obiceiuri. Oricum, niciunul din noi nu mai avusese un atac de ani buni, iar dacă Wess știa despre formulările noastre, speram doar că Al îi povestise despre atacuri, nu că se și întorseseră.

—Da, așa le spunem, asta și sunt. Ce cauți aici?

—Lucrez ca voluntar. Madam Levinhood are nevoie de ajutor.

Desigur că asta face.

Practic, ce vedeam eu era aparența. În esență, era același Wess Hamilton care se îndrăgostise de mine și de care îmi propusesem să mă îndrăgostesc și eu.

Oare așa era și Malfoy? O aparență extrem de puternică sau, cel puțin, suficient de rezistentă cât să mă orbească pe mine?

—Nu o să spui nimic?

—Trebuie?

—Presupun că...

Ușa s-a trântit de perete cu o forță pe care o asociam unei singure persoane. Am închis ochii încă o dată și m-am rugat să fie totul doar un vis, să pot să mă întorc la liniștea mea și să nu existe niciun Malfoy care să-mi distrugă universul calm. Dar exista, iar vocea lui avea să-mi zdruncine încă o dată corpul care se simțea mai slăbit ca niciodată.

—Ce mama dracului cauți tu aici?!

Era răgușit, dar la fel de hotărât și de sigur pe sine cum mi-l aminteam. Aveam în minte două imagini ale lui: Malfoy putea fi cel blând, cel care avusese grijă de mine în nopțile în care plângeam fără să știu de mine, și Malfoy, așa-zisul "monstru", cel capabil să mă trântească de un zid și să urle la mine până când eu nu mai pot și încă puțin.

Wess l-a privit plictisit. Părea familiar cu furia lui Malfoy, ochii plini de furtună nu-l speriau și corpul bine lucrat pe care și-l punea în evidență nu-i stârnea nici cel mai mic sentiment.

—Cred că tu ești cel care nu ar trebui să fie aici, Malfoy, a spus, în timp ce eu priveam surprinsă cum un Astropuf se ridica împotriva unui Viperin.

Ce naiba îi făcusem lui Wess?

—Din cauza ta a plâns nopți în șir, din cauza mea a făcut un atac de panică, ce crezi că e mai rău? L-am auzit pe Malfoy, vorbind pe același ton hotărât, din ce în ce mai apăsat.

M-am încruntat și m-am ridicat cât de calmă am putut din pat. Aș fi preferat ca Wess să nu știe niciodată despre nopțile în care îmi fusese slăbiciune și în care îmi permisesem să-mi plâng de milă cât suportam consecințele propriilor acțiuni. Am trecut printre ei, îndepărtându-l pe Malfoy de Wess. Niciodată nu cred că mă bucurasem mai mult că eram desculță. Răceala gresiei de sub tălpi mă încânta, mă scotea din lumea mea încâlcită și mă aducea înapoi pe Pământul în care eram la fel de mică precum un fir de nisip într-un desert uriaș.

M-am simțit dintr-o dată ridicată pe sus și așezată pe un umăr, în timp ce eu mă chinuiam să păstrez cămașa de noapte acolo unde trebuia să fie.

—Ce naiba faci?!

V-a fost dor de Wess? Lui Malfoy sigur nu!
Oh, încă ceva, am o nouă chestie favorită în comentarii: #teammalfoy. Voi în ce echipă sunteți? 🤩

M-am îndrăgostit de persoana nepotrivităUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum