PESTE CÂTEVA ZILE.
A sosit ziua în care trebuie să ne întoarcem. Suntem în fața aeroportului, unde avionul ne aşteaptă.
Urcăm.
De data aceasta, eu stau împreună cu Alison. Tot drumul spre aeroport All îmi şoptea că trebuie să stea cu mine, pentru a vorbi despre ceva. Zis şi făcut.
-Deci, încep, ce este?
-Ai fi de acord dacă..cum să îți spun..eu..
-Tu şi Jack? Spun serioasă.
-M..da. Răspunde.
-Păi..nu ştiu ce să zic... normal fatooo, ce ai? Spun zâmbind larg.
Pe fața ei apare un zâmbet, ce îi înseninează chipul.
-Serios? Spune.
-Categoric. Răspund, îmbrățisând-o. Dacă tâmpitul ăla te enervează, îmi spui imediat, ok?
-În regulă. Spune râzând.
Drumul nu a durat foarte mult. Întradevăr, primul zbor a durat mai puțin, probabil datorită faptului că am dormit.
Părăsim avionul, luându-ne bagajele şi intrând în maşina lui Brandon ce ne aştepta la ieşirea din aeroport.
Brandon, bineînțeles, conducea cu peste 130/h.
-Nu ar trebui s-o laşi mai moale? Întreabă Alison, ei fiindu-i frică de viteză.
-Mi-a fost dor de ea, se apără el.
Şi iată că ajungem într-un final în fața apartamentul.
-O să vomit! Îmi şopteşte Alison.
-Du-te repede înăuntru. O sfăruiesc.
Iese din maşină, fugind spre 'casă'.
Eu rămân cu Jack, Brandon fiind deja afară.
-Bun, deci, e timpul să ne luăm la revedere. Spun.
-Trebuie să ne îmbrățisăm? Spune Jack, somnoros.
-Normal. Hai, mişcă-te jos. Îi spun pe un ton dur.
Jack coboară, iar eu îl urmez.
Îl trag în brațele mele.
Jack mormăie ceva, iar eu mă desprind din îmbrățisare.
-Prostule! Spun, dându-i una după ceafă.
-Ce am făcut? Întreabă râzând.
-Lasând asta acum..ascultă aici. Dacă o superi pe All, te iau la bătaie.
-Bine soro, aşa facem.
Mă îndrept spre Brandon care ne privea rânjind.
-Ce e cu rânjetul ăla pe fața ta? Îl întreb.
-Eşti aşa amuzantă când te enervezi. Spune, pufnind într-un râs minunat.
-Hei, încetează!
-Bine, bine. Spune îmbrățisându-mă.
-Asta e tot ce poți? Îi spun, făcând referire la strânsoarea lui.
-Nu ai vrea să vezi ce pot, defapt. Spune, băgându-şi nasul în părul meu.
Păi cred ca ştiu deja. În filmele cu vârcolaci, vampiri şi altele, vârcolacii erau descrişi foarte bine. Totul era descris. De la gheare, până la puterea pe care o aveau.
Deci..într-un fel, ştiu totul despre el, iar el mai nimic despre mine.
Mă desprind din îmbrățişarea lui şi îl văd făcându-mi cu mâna, în timp ce intră în maşină.
Intru şi eu în apartament, trântindu-mă în pat.
-Te-ai distrat? Mă întreabă Alison, plictisită.
-Da, a fost tare frumos. Tu te simți mai bine acum?
-Da, dar data viitoare voi merge pe jos.
Încerc să râd, dar un gând mă opreşte.
William. Acasă la Noora. Trebuie să merg la ea.
Nu o cunosc foarte bine, dar ştiu unde locuieşte.
-All, eu trebuie să plec. Ne vedem într-o oră, presupun.
-Bine, dar unde te duci? Întreabă curioasă.
-La Noora. Mă gândesc să îi fac o vizită de una singură. Nu vreau să te obosesc şi pe tine.
-În regulă. Spune, căutând ceva la TV.
Am închis uşa în urma mea şi am pornit. Casa Noorei este puțin cam departe, dar reuşesc să ajung într-o jumătate de oră.
Bat de două ori în uşă.
În fața mea se află o fată blondă, cu un zâmbet până la urechi. Noora.
-Hei, Mia. Ai de gând să stai la uşă? Spune, făcându-mi semn să intru.
O urmez până în living, unde William mă întâmpină.
-Mia! Ce surpriză. Aud vocea lui.
-El ce caută aici? O întreb pe Noora.
-Ei bine, noi vizionam un film. Vrei să ni te alături? Răspunde aceasta, schițând un zâmbet.
-Nu, mulțumesc. Eu m-am gândit să te vizitez pe tine, dar având în vedere că eşti puțin ocupată..
-Mă duc să îmi iau un pahar cu apă. Intervine William, făcându-şi ieşirea.
-Hei, am mereu timp pentru prieteni. Şi pe el, ignoră-l.
-Prima dată când m-ai contactat, credeai că e Brandon, nu?
-Da. Păi..zilele astea ma tot vizitat. Pare chiar de treabă. Mi-a spus că a fost o confuzie. Faza cu numele lui.
William apare în cameră.
-În regulă. Păi, în cazul ăsta nu vă mai deranjez. Vizionare plăcută. Spun, îndepărtându-mă.
-Să te conduc până la uşă. Mi se adresează William.
-Sigur. Răspund, nedorind să îi trezesc suspiciuni Noorei.
Ajungem în fața uşii.
-Nu trebuie să te prefaci că eşti drăguț. Îi spun.
-Nu mă prefac. Îmi răspunde calm.
Pufnesc, ieşind din casa Noorei.
