Nu ştiu cât e ora, dar cu siguranță nu mai pot dormi. Încerc de o oră, dar în zadar.
Arunc pe mine nişte haine şi ies afară.
Ştiu că sună ciudat. Singură pe străzi la ore târzii. Dar spre uimirea mea..nu eram singură.
Cineva era în spatele meu. Nu ştiu dacă cineva mă urmărea sau era o persoană oarecare, dar ce şansă era ca o persoană să umble pe străzi singură la ora doisprezece sau unu noaptea?
Cu excepția mea.
În jur nu era urmă de lumină, doar cea a doua felinare. Puteam auzi paşii celui din spatele meu.
M-am întors pentru a-i vedea chipul. Era tipul din clasă.
—Mia, aşa-i?
—De unde îmi ştii numele? răspund, încercând să îmi controlez emoțiile din voce.
—Am citit bilețelul tău.
—Hmm..şi eu am citit bilețelul tău. Te numeşti Brandon.
—Aşa-i!
—Şi...ce cauți pe străzi singură?
—Te-aş putea întreba acelaşi lucru!
—Să zicem că eu caut o fată, răspunde.
—Cauți o fată? Repet.
—O caut pe Mell, sora mea.
—Ai o soră?
Dă din cap afirmativ.
— Şi ea ce caută aici? Întreb din nou curioasă.
—A spus că merge într-un parc de pe aici, răspunde. Cunoşti vreunul?
—Da. Se află doar la câteva străzi distanță.
—Haide să mergem, îmi spune, aproape rugându-mă.
Nu am avut de ales. După câteva momente de tăcere, ajungem la destinație.
—Ce cauți aici? aud o voce, care se dovedeşte a fi a Mellisei.
—Am venit dupa tine.
—Şi..fata aceasta? Spune, arătând spre mine.
—Este o prietenă, raspunde tipul de lângă mine.
-Eu sunt Mell. Zice aceasta, zâmbind şi întinzându-mi mâna.
—Mia, murmur imitându-i gestul.
—Încântată!
—Haide. Trebuie să mergem acasă, spune din noi Brandon, de data aceasta pe un ton obosit. Du-te înainte. Te prind din urmă!
—Ce s-a întâmplat? Întreb.
—Îți mulțumesc că m-ai adus aici.
—Nu ai pentru ce, răspund sec.
Pe stradă se aude un zgomot. Este o maşina. Lumina farurilor îi luminează chipul celui de lângă mine.
Are un ten perfect, dar ochii lui sunt neobişnuiți şi au o tentă de mov.
—Ochii tai..sunt mov?
—Este o moştenire. Mama mea avea ochii aşa.
—Sunt neobişnuiți şi...super!
Acesta zâmbeşte.
-Ştii..s-a facut cam târziu. Eu ar trebui să plec.
—Sigur. Mi-a părut bine!
***
Mă întorc în cameră si o văd pe Alison dormind.
Normal că doarme! Ea nu e nebună să iasă după miezul nopții pe străzi!
