ᴜʀᴍᴇ ᴘᴇ ʜᴀ̂ʀᴛɪᴇ

Chapter 6.

Este ora 9:00.
Nu am şcoală aşa că nu ştiu ce voi face toată ziua. Probabil voi ieşi cu All. Probabil. Doar dacă ea nu are vreo altă treabă.

Aud telefonul vibrând. Răspund.

—Alo?

—Sunt William.

—Ce vrei?
— Să te întreb unde e Brandon. Aseară nu a venit acasă.

—Şi te-ai gândit să mă întrebi tocmai pe mine, huh?

—Am văzut că te înțelegi bine cu el.

—Nu ştiu unde e.

Şi închid. Băiatul ăsta devine enervant.

—Mia?întrebă Alison, trezindu-se.

—Mm.

—Ce facem azi? Deja m-am plictisit.

—Asta mă cam întrebam şi eu.

                           ***

Am decis. Suntem în drum spre fratele meu.
Are vârsta de 19 ani. Gropițe, ochi negri, părul şaten. Seamănă puțin cu mine.

Când ajungem la el, Alison ciocăne la uşă.

-Cine e? Se aude dinăuntru o voce.

-Sorta! Deschide sau o dărâm, spun pe un ton amuzant.

Uşa se deschide şi în fața mea apare minunatul meu frate.

—Jack!

Îl îmbrățisez cu toată ființa mea, el făcând acelaşi lucru.

—Ce faci, piticanie? spune amuzat.

Pe All o pufneşte râsul. Nu sunt o "piticanie".
—O să te bat! Îl ameninț în glumă.

—Da,da. Aveți de gând să stați la uşă?

Intrăm. Fata cu care am venit se pune lângă fratele meu.

—Şi..cum e la liceu?

—Foarte tare! Începe All. În primul rând avem nişte colegi super. În al doilea rând noi deja ne-am acomodat.

—Dar tu? Cum mai eşti? îl întreb.

-Bine. Tocm....

                        ***

Stăm împreună în camera mea. Este ora 20:21, având în vedere că am stat foarte mult timp cu Jack. Nu îl mai văzusem de 4 saptamâni. Sau 5. Nu ştiu sigur.

—Vreau să îți zic ceva.

—Spune.

—Când am fost aproape atacată de acel animal, am văzut ceva. Nu ştiu dacă.. a fost adevarat ce am văzut. Eram panicată, dar totuşi.

—Ce ai văzut? Întreb, bineînteles, curioasă.

—Ochii lui erau mov. Mia, ce şanse sunt ca un animal să aibă ochii mov?

—La ce te gândeşti? întreb, din nou curioasă.

—Îți aminteşti când ne uitam împreună la filme cu vârcolaci, vampiri şi chestii?

—Da. Doar nu te gândeşti că...

—Ba da! Poate acest "animal" care atacă oamenii nevinovați , este defapt o persoană care are ceva de împărțit cu toată lumea. O persoană nebună, probabil.

Ora 18:00.

Sunt afară. Mă plimb pe străzile cartierului meu, sperând ca mâine să fie o zi mai bună.
Fără alte atacuri, fără încurcături de genul acesta.

În fața mea apare o fată. Îmi pare puțin cunoscută...dar..

—Mia!

—Mellisa? Ce cauți aici?

—Brandon...

—Ce a pățit?

—A avut un accident.

—Poftim?!

—Acum e la spital. M-am gândit că ai vrea să ştii.

—Hai să mergem!

PESTE 15 MINUTE.

Ajungem în fața spitalului. Intrăm imediat, fără să mai ținem cont de nimeni.

—Brandon Smith?

—Camera 21.

O luasem la fugă.

Ajung în fața uşii pe care scrie 21. Minunat. Mell mi-a făcut semn să intru, ea rămânând afară.

—Brandon?

Mellisa intră pe uşă.

—Mia? Te-a sunat Alison şi a spus că este îngrijorată pentru tine. Telefonul tău a rămas la mine. Nu am vrut să vă deranjez aşa că am răspuns.

                            ***

Am ajuns din nou acasă. Mă arunc în pat, ca de fiecare dată, şi uşor, uşor..adorm.