Afară este destul de frig, dar nu dau înapoi. Mă plimb prin jurul hotelului, studiindu-l.
Aud paşi în spatele meu.
Mă întorc, dându-mă înapoi.
Este o persoană mai înaltă decât mine, iar ochii îi sunt de o culoare galben-roşiatică.
-William, eşti nebun?! Ce cauți aici!? Strig.
Se apropie uşor de mine, nedumerit.
Îi trag o palmă cu toată puterea mea şi fug. Intru în camera de hotel, punându-mă în pat şi într-un final, ațipind.
***
Simt cum două mâini mă mişcă, rostindu-mi numele.
-Da? Spun deschizându-mi ochii şi privindu-l pe Jack.
-Te-ai trezit? Mă întreabă acesta.
-Nu, încă dorm.
Imediat după ce îmi termin propoziția, Jack mă ciupeşte. Destul de tare încât încep să țip.
-Ce se întâmplă aici? Intervine Alison, cu un prosop pe ea. Jack?! Ce naiba? Spune, intrând înapoi în baie.
-De ce m-ai trezit? Îl întreb.
-Brandon sigur a pățit ceva. Se comportă ciudat..şi-a..
-Serios? Spun zâmbind.
Sper că planul meu a funcționat.
-Eşti fericită? Întreabă.
-Da, sunt.
La auzul cuvintelor mele, devine nedumerit.
-Adica nu, Doamne, ce a pațit?
-Mai bine ai vedea singură.
Acum eu sunt cea care se uită nedumerită.
Mă ridic din pat, ducându-mă spre camera lor. Acolo, îl găsesc pe Brandon.
Privirea mea o întâlneşte pe a lui. Ochii de aseară..El era. Doamne, ce am facut?
-J, serios? Spune Brandon. Ți-am spus ca sunt doar nişte lentile.
-Omule, tu nu ți-ai pune lentile galbene. Nu-i aşa, Mia? Tu esti mereu serios!
-Eu l-am rugat să le pună. Eu. E vina mea. Spun, uitându-mă dezamăgită în gol. Nu a funcționat. Bravo, Mi, eşti cea mai tare.
Jack spune ceva, dar nu îl mai pot auzi. Sunt dezamăgită..de mine.
Fratele meu păraseşte camera, iar eu continui să privesc în gol.
Simt o mână pe umărul meu. O mână care mă trezeşte la realitate.
-Usturoi..huh? Spune Brandon, sucindu-mă spre el.
-Scuze. Spun schițând un zâmbet. Scuze şi pentru palma de aseară. Nu am vrut să te lovesc.
-E în regulă. Abia am simțit-o. Spune râzând.
-Iți bați joc de mine?! Am dat-o cu cea mai mare forță a mea. Spun, din nou dezamăgită.
-Hei, dacă aş fi fost o persoană normală, categoric m-ar fi durut.
-Deci nu te pot răni. Bine de ştiut. Spun, puțin amuzată de situație.
-Nu fizic. Spune Alison, facându-şi apariția. Şi ce ochii mişto!
Mă întorc, uitându-mă urât la ea.
Schițează un zâmbet, de parcă ar fi ştiut că asta se va întâmpla.
-Deci, noi ne-am gândit să iesim la o plimbare, spune rânjind. Vom merge să cunoaştem mai bine împrejurimile.
-Voi? Întreb. Care voi? Spun, înseninându-mă.
-Eu şi Jack. Răspunde.
Zâmbesc cu gura până la urechi.
-Fato, vorbim alta dată. Spune, uitându-se subtil la Brandon.
El nu pare să observe.
Jack intră.
-Mergem?
-Sigur. Pa Smith. Pa Mi. Ne vedem diseară. Spune, ieşind împreună cu Jack.
-Şi noi ce facem? Mă întreabă Brandon, puțin plictisit.
-Păi..facem ce vrei tu. Îi spun. Eu nu am nicio idee.
***
Ora 23:30.
Nu pot să cred că m-a adus aici. Ne aflăm pe o plajă, de unde poți observa foarte bine cerul.
Totul e perfect.
Sunetul mării, adierea vântului, stelele de le cer, luna. Şi el.
