M-am îndrăgostit de persoana nepotrivită

Capitolul 7

           Îmi aud inima bătând regulat, același ritm calm și enervant care îmi reamintește că trebuie să mă ridic din pat, că trăiesc și că existența pe care o duc trebuie să continue. E sâmbătă, deci am o zi întreagă doar pentru mine și, totuși, simt că îmi fac rău stând aici, de una singură, holbându-mă la tavanul alb, prea simplu pentru gustul meu. Îmi simt corpul înțepenit, dornic de odihna pe care știe că nu o va primi prea curând, pentru că îmi adun puterile și mă ridic încă o dată.

            Soarele e mai puternic decât dimineața și îmi dau seama cu ușurință că pierdusem și prânzul, nu doar micul dejun. Nu conta, nu mă simțeam în stare să mănânc oricum, dar știam că, într-un final, voi fi nevoită s-o fac. Am ieșit din dormitor cascând, încerc să-mi amintesc încă o dată de ce m-am ridicat din pat în primul rând. Apa rece a izgonit somnul, dar nu și amorțeala generală care îmi conducea corpul. M-am spălat pe dinți cu ochii închiși, încercând să ignor dezastrul din oglindă.

             Am părăsit baia doar ca să mă întorc înapoi în dormitor și să-mi înconjor din nou mâna în elasticul pe care l-am trecut după gât. Am auzit tabloul deschizându-se și închizându-se și am coborât scările fără să-mi dau seama.

-Bună, Eve.

            Privirea blândă a fratelui meu m-a făcut să zâmbesc larg. M-am adăpostit în brațele lui și am chicotit când l-am simțit încordat, încercând să nu mă strângă prea tare și să-mi rănească și mai mult mâna bandajată. Mi-am ridicat puțin capul ca să-l văd pe Malfoy în spatele lui, închizând tabloul în urma lor, chiar înainte să își facă drum pe lângă noi și să se închidă în propriul dormitor.

-El m-a adus aici, l-am auzit pe Al șoptindu-mi în ureche, iar eu l-am privit confuză.

-Cum adică? am întrebat, neînțelegând de ce Malfoy ar fi vorbit cu fratele meu, mai ales ca să-l aducă la mine.

-A spus că nu ai ieșit din cameră deloc, nici măcar pentru masă. Cred că își făcea griji.

           Am râs, bucurându-mă, totuși, de căldura mâinii lui pe spatele meu, mângâindu-mă ușor din când în când.
       
           De ce ar fi fost Malfoy îngrijorat de starea mea?

-Ești amuzant, frățioare, am chicotit, sărutându-i fugitiv obrazul. Spune-mi că mi-ai adus ceva de mâncare, totuși.

             Brusc, mi se făcuse foame și stomacul începuse să doară, încercând să mă atenționeze că trebuie să mănânc. Al a râs și mi-a întins o caserolă pe care am desfăcut-o în cea mai mare viteză și din care am început să mănânc haotic, cu singura mâna pe care o aveam disponibilă. Fratele meu mă privea amuzat, dar eu eram prea ocupată ca să-l mai văd și pe el.

             Abia când am terminat de mâncat mi-am ridicat privirea și am întâlnit-o pe a lui, zâmbind instantaneu. Dusesem dorul ochilor lui verzi și nici măcar nu știam ce îmi lipsea. Mi-a întors zâmbetul și m-am refugiat încă o dată în brațele lui, locul unde mă simțeam mai în siguranță decât oriunde altundeva.

-Lils mi-a spus că mă căutai ieri dimineață, e totul okay?

             Îngrijorarea din glasului lui m-a făcut să zâmbesc. Mă privea ca pe un porțelan prețios care putea să se spargă în orice secundă și am zâmbit mai larg când mi-a dat părul după ureche.

            Iubeam asta.

-Doar Malfoy, am murmurat, așezându-mi capul pe pieptul lui. Inima lui bătea la fel de regulat ca a mea, doar că sunetul nu mai era sufocant, obositor. Era liniștitor să știu că trăiește, că totul e bine cu fratele meu.

-Ce-a mai făcut acum? m-a întrebat, încordându-se chiar dacă mi-am împletit degetele cu ale lui.

             L-am tras lângă mine pe fotoliu și i-am povestit fiecare detaliu de la începutul anului și până în prezent - cum era chinuitor să tot dau de cuplul perfect pe holuri și cum fusesem nevoită să-i aud chiar în camera alăturată, cum blondul se apropia mereu periculos de mult, cum îl simțeam supărat și cum a avut grijă să mă pună în pat când adormisem pe fotoliu. A ascultat atent, așa cum făcea mereu, și aproape că puteam să-i văd rotițele învârtindu-i-se în cap, încercând să găsească un răspuns potrivit pentru toate poveștile mele.

-Eve, de ce nu găsești pe altcineva? m-a întrebat, într-un final, privindu-mă intens în ochi și făcându-mă să mă încrunt ușor confuză. De ce nu ieși cu cineva? Știi tu, ca să fii distrasă de la Malfoy, a adăugat, explicându-mi.

-Chiar crezi că o să meargă? Că o să-l uit?

-Cred că trebuie să încerci.

E toată lumea gata sa-l înlocuim pe Malfoy?