M-am îndrăgostit de persoana nepotrivită

Capitolul 1

          Eram o fantomă. Nu literalmente, totuși, pe exterior eram cât se putea de vie - radiam de fericire la fiecare pas, zâmbeam tuturor, încercam să îi fac pe toți să râdă sau măcar să se înveselească puțin, încercam să fiu cea mai bună versiune a mea. Pe exterior. Interiorul nu era așa fericit, nu radia și nu prea zâmbea decât în situații excepționale.

          Am urcat în Expresul de Hogwarts zâmbind cu toți dinții, iar o bună parte din mine chiar se bucura că se întoarcea la școală - asta, pentru că Hogwarts e mult mai mult de atât. Hogwarts e mai acasă decât "acasă".

         Era ultimul meu an și, într-un mod sau altul, ajunsesem Perfectă. Tata era mândru (sau cel puțin așa zicea), iar mama găsise prăjituri cât pentru tot poporul englez când am primit scrisoarea în care McGonagall mă felicita pentru noua funcție. Nu știam, totuși, dacă se merita să fiu încântată, deși copilul din mine își dorise dintotdeauna să ajungă aici. Puterea vine cu responsabilitatea la pachet.

          Am intrat în compartimentul Perfectilor recitind pentru a mia oară scrisoarea, încercând să-mi dau seama la ce s-o fi gândit directoarea când a decis să înjumătățescă numărul Perfectilor și să-i separe de restul elevilor. Nu avea cum să meargă prea bine - ori avusese o zi proastă când luase decizia, ori avea prea multă încredere în mine și în Perfectul de anul ăsta.

          Fiind prinsă in gândurile mele, am reușit să mă ciocnesc de cineva care se pregătea să iasă din compartimentul în care urma să intru eu. Sau cel puțin așa planuisem. Mi-am ridicat privirea spre băiatul care ajunsese într-un fel sau altul să mă țină de talie ca sa nu cad, deși nu era cazul, și mi-am înghițit scuzele. Nu trebuia să-i cer lui scuze.

       -Chiar nu te uiti pe unde mergi, Malfoy?

       -Mereu o plăcere, Potter, a spus, dându-și ochii peste cap în timp ce eu încercam să-mi amintesc dacă vocea lui fusese la fel de groasă și anul trecut.

         Am tăcut, folosind pretextul de a mă îndepărta de el pentru a-l analiza din cap până-n picioare. La fel ca și mine, își îmbrăcase deja roba de Perfect și înainte să-mi dau seama ce se întâmpla, m-am trezit uitându-mă în ochii lui cu o furie inexplicabilă. La naiba, de unde venea toată furia asta când mie îmi venea să cad din picioare?

          -Tu? am început batjocoritor, bucurându-mă de puterea vocii mele. Tu ești Perfectul de anul ăsta? E clar, McGonagall nu mai poate.

          -Asta am zis și eu când am auzit că te-a ales pe tine dintre atâția oameni inteligenți și talentați. Tu ești exact opusul tututor.

          Mi-am dat ochii peste cap. Discuțiile dintre noi obișnuiau să fie mult mai aprinse de-atât, iar insultele venind de la el nu mai aveau atâta putere, mai ales când și eu le credeam uneori.

        M-am așezat pe banchetă, păstrând distanța dintre noi, în timp ce el a ieșit câteva secunde pe culoar, doar cât să privească în stânga și în dreapta, apoi s-a întors în compartiment, a închis ușa și a tras perdeaua, asigurându-se că nimeni nu poate să privească înăuntru fără să ne dăm și noi seama. I-am ignorat gestul și m-am ridicat din nou ca să deschid geamul care părea să-și fi adunat toată puterea ca să nu se deschidă. Am murmurat o invocare a Satanei și am renunțat, deși mă uram pentru asta. Pur și simplu, nu puteam să deschid un nenorocit de geam.

          M-am trântit inapoi pe banchetă, doar ca să-l privesc neputincioasă pe Malfoy, ridicându-se ca să-și treacă o mână prin părul ăla blond și să deschidă geamul de parcă n-ar face niciun efort. Aparent, nu m-am descurcat la fel de bine și la ascunsul indignării mele, pentru că aroganța din vocea lui m-a dat peste cap:

        -Se deschide invers, Potter.

         Mi-am înghițit înjurătura și mi-am dat ochii peste cap, încercând să ignor faptul că mă pusese la punct. Din nou. Drumul a fost relativ liniștit după acel moment, pentru că niciunul dintre noi nu a mai zis nimic. El și-a scos o carte și, oricât am încercat să-mi dau seama ce citește, n-am putut să văd titlul de pe coperta din piele neagră. Era concentrat și își mușca buza probabil inconștient. A tras cu dinții de ea aproape la fiecare pagină, chiar înainte să-și lingă buzele și să ridice privirea și să mă facă să mă panichez groaznic. Mă holbam și nu trebuia să afle și asta.

        -Îți place ce vezi, Potter?

         Trenul a oprit și m-am ridicat înainte să mai apuce să mai zică ceva. O dădusem în bară deja de două ori și eram sigură că dacă mai deschideam gura urma și runda a treia. Am ieșit din compartiment cu viteza luminii și m-am îndreptat cât mai repede posibil spre fratele meu, care mă privea ușor amuzat cu o sprânceană ridicată. De când îi stătea așa bine în uniformă?

          -De cine mai fugi acum? a spus, luându-mă de mână doar pentru că știa că mă calmează de fiecare dată.

          -Malfoy e arogant din nou, am spus, Ascunzându-mă la pieptul lui.

          L-am simțit încordându-se și l-am tras după mine de mână. Voiam doar să ajung la castel și să mă bucur în sfârșit de o cameră doar a mea, unde să fiu doar eu cu mine. Și Al eventual, dacă puteam să-l strecor cumva pe scări înainte să se transforme în tobogan.

          Am urcat într-una dintre caleștile care mergeau singure și, înainte să-mi dau seama ce și cum, m-am uitat în urma noastră, doar ca să îl văd pe Malfoy îmbrățișând o colegă de la Viperini, blondă și extrem de lipicioasă.

      Pun pariu că pe ea nu o ia la mișto.

A/N:
Pentru toți cei care au citit această carte înainte de editare, țin să Menționez că povestea își va urma cursul în aproape același fel - personajele sunt aceleași, Scorpius Malfoy și Evelyn Potter în prim plan, totul din perspectiva lui Eve, cu o serie de personaje noi, poate mai complexe și mai interesante decât cele de dinainte de această transformare.

Pentru cei care adăugaseră povestea în bibliotecă și s-au trezit peste noapte cu toate capitolele dispărute, să nu regretați - asta e cea mai bună versiune pe care ați putea s-o citiți.

Pentru toți ceilalți, cei care habar nu au despre ce vorbesc, răbdare - urmează ceva frumos.