Capitolul 7

20 1 0
                                    

De ce sunt atat de naiva? De ce toata lumea se joaca cu sentimentele mele si ajung sa fiu ranita? Sunt intrebari la care nu pot gasi un raspuns,sunt sigura ca deja a spus intregii scoli ca ne-am sarutat si ca voi fi sub privirile tuturor cand ma voi duce la scoala.

Intru in holul principal,in care toata lumea isi petrecere timpul de inainte de inceperea orelelor cat si in pauze,toata lumea se uita la mine soptind fiecare cate ceva. Dupa cum ma asteptam a spus tuturor,iar lucrul asta ma face sa intru in pamant de rusine,merg grabita catre dulapul meu cand acesta isi face aparitia pe hol impreuna cu ,,prietenii sai" ma vede incepe sa zambeasca si sa imi faca cu ochiul dupa spune:
-Buna iubito....spune dupa care ma ia de talie tragandu-ma mai aproape de el
-Iubita?.....nu sunt iubita ta....spun scuipand cuvintele
-Credeam asta vrei sa auzi dupa ce sa intamplat aseara....spune ranjind
Toti incepuseara sa vorbeasca intre ei mai tare,fara macar sa le pese ca eram chiar acolo si puteam auzi,nu ii bag in seama fiindca incercam pe cat posibil sa imi stapanesc lacrimile.
-Nu vreau sa aud nimic de la tine,spun eliberandu-ma din stransoarea lui,dar ma trage inapoi spre el respiratia sa calda lovindu-mi fruntea astfel provocand fiori pe sira spinarii
Se uita pret de cateva secunde in ochii mei dupa care se intoarce si pleaca.

In timp ce se indeparta simt cum o mana imi atinge umarul,a intorc si il vad pe Alexander care ma ia in brate pentru ca lacrimile mele isi facusera din nou aparitia. In spatele sau statea Katelyn care isi ferea privirea asa ca I-am facut semn sa vina spre mine,imi urmeaza gestul dupa care ne cuprinde pe amandoi intr-o imbratisare calda.
-Esti bine...ma intreba amandoi la unison privindu-ma tristi
-Nu stiu.....spun si ma lipesc de un dulap dupa care imi las corpul greu pana ce ajung la podea,imi ridic genunchi la piept fara sa zic ceva,numai aveam lacrimi eram dezamagita si ranita incat numai aveam putere sa fac ceva.

Fusesem umilita in fata intregii scoli de baiatul pe care il placeam si caruia nu ii pasa de mine. Cum o merg la scoala stiind ca toata lumea va rade de mine si vor spune ca am cazut in plasa lui.
Cei doi stau si se uita la mine fara sa aiba expresie pe fata,pana cand simt ca corpul meu se lasa si mai greu si astfel ajung sa simt podeaua rece,iar totul devine negru.

-Sunt incojurata de iarba verde care imi gadila talpile goale,soarele straluceste si eu sunt imbracata intr-o rochita alba care e fluturata usor de vant,nu stiam unde sunt pana cand o vad pe mama care vine spre mine trista si cu lacrimi in ochi,ma duc spre ea si spun:
-Ce sa intamplat....spun privind-o in ochi
-Nicole,draga mea intoarce-te la noi te implor,ne e greu fara tine
-Ce? Unde sunt?
Aceasta numai spune nimic si se indeparteaza de mine,incerc sa fug dupa ea,dar ma impiedic si cad dupa care totul se face negru.

Ma trezesc speriata intr-o camera mare si alba,incojurata de niste aparate care bipaie,in stanga mea se afla parintii mei care dorm pe canapeaua mica din camera,iar prietenii mei sunt,intr-un fel de balcon in care stau si vorbesc. Nu imi simt corpul asa ca incep sa ma panichez,eram amortinta incat nu puteam sa fac nimic asa ca am foiesc,timp in care mama se trezeste speriata si vine spre mine
-Nicole draga mea,cum te simti...spune dupa care ma saruta pe frunte
-Mama,de ce nu ma pot misca...spun ingrijorata
-Este din cauza tratamentului....nu te ingrijora.....spune dupa care se duce spre usa probabil sa anunte doctorul
Doctorul isi face aparitia in camera zambind larg
-Cum va simtiti....spune doctorul
-Amortita...raspund scurt
-Iti voi opri perfuzia,dupa care o sa iti vei simti corpul din nou
-Ce sa intamplat cu mine,cum de am ajuns aici?
-Ai lesinat,din cauza unei caderi de calciu asa ca am fost nevoiti sa iti dam cateva doze pentru a te pune pe picioare,asa ma maine te vei putea intoarce acasa...spune dupa care iese din camera grabit

Respir usurata,dupa care imi iau telefonul de pe noptiera si incep sa il butonez,imi verific toate notificarile dupa care un somn adanc pune stapanire pe mine.

Crush-ul vietii meleTahanan ng mga kuwento. Tumuklas ngayon