Crush-ul vietii mele

Capitolul 2

Si dupa cum spuneam m-am indragostit de el,adica de Cameron,am inceput sa il vad pe fiecare la scoala eu fiind pe hol si el trecand pe langa mine,intre noi era doar un joc de priviri de care nu ma puteam satura,o obligam pe Katelyn sa iasa doar ca sa fiu acolo cand trece pana cand intr-o zis ma lovesc din greseala de el si raman nemiscata. Nu stiam cum sa reactionez asa ca am facut un pas in spate si m-am intors in sala de clasa fara macar sa ii zic ceva. Bravo mie nu sunt in stare sa zic ceva. Imi dau ochi peste cap si incep sa scriu pentru profesoara ma vazut ca nu eram atenta asa ca bineinteles mi-a atras atentia.  Pentru mult timp zilele erau din ce in ce mai faine pentru ca incepusem chiar sa schimbam macar un salut si tot era ceva ma bucuram de orice,iar asta mă facea sa ma simt extraordinar,eram foarte indragostita pot spune ca pana peste urechi. Pana cand am aflat intamplator ca doar se joaca cu sentimentele mele,iar asta ma ranit ma simteam intr-un fel folosita doar ca el sa demostreze ceva prietenilor lor carefcaeau pariuri pe seama mea. Băiatul nepotrivit pe care il consideram super  si cu care vroiam sa am o relatie,dar sigur nu pentru ca nu prea aveam șanse mai ales ca nu eram ca toate domnișoarele care cereau mai mult decât o simplă relatie, lucru de care el era foarte încântat pentru ca fix asta dorea si el si de cele mai multe  ori cu majoritatea fetelor cu care se întâlnea.   Păcat ca nu se intampla ca in filmele de dragoste,fata drăguță sa placa cel mai frumos baiat si băiatul cea mai frumoasă fata si sa se întâlnească si sa fie o relatie de dragoste frumoasa lipsită de interese. Din pacate in viata reala se intampla pe dos nu e intotdeauna ceva frumos, ceva se intampla,iar toata povestea aia de dragoste care părea drăguță la început se transformă în ura si tristețe din cauza unor băieți care nu vad si nu stiu sa aprecieze. In  fiecare zi dupa cele auzite incercam din rasputeri sa nu ma mai uit in directia lui si sa par indiferenta pentru nu avea rost sa imi fac sperante pentru ceva care nu se intampla cu adevarat era doar un joc. Cand ii simteam privirea pe mine incercam din răsputeri să nu ma pierd, sa nu mi se transforme fata intr.o rosie care era pe cale să explodeze,dar tot se vedea pe fața mea asta si din cauza ca inima mea bătea din ce in ce mai rau de parca ar fi vrut sa iasa si sa o  ia la fugă prin autobuz,iar eu dupa ea încercând să o prind. Macar daca e nu prea aveam sanse cu Cameron,ma bucuram pentru Dillan care dupa o relatie esuata a cunoscut-o pe Alice e o fata minunata si super de treaba. Au inceput sa vorbeasca cu cateva luni in urma,iar relatia lor e din ce in mai puternica. E cea ma draguta relatie posibila ,se completeaza perfect impreuna sunt foarte frumosi si ma bucur enorm pentru ei,si as vrea sa ii vad impreuna mult timp.

Lasand asta la asta la o parte, se pare ca azi Cameron a vorbit putin cu mine,ceea ce e cam ciudat daca stai sa te gandesti,dar ma rog nu cred ca o face ca vrea cine stie ce va face sau ce va zice  asa ca ma astept la orice de la el.

- Buna!

-Buna! 

-Ce mai faci?

- Bine tu?

-La fel!

-Mda!

- Ne mai vedem atunci! Pa

- Pa

Nu ma asteptam sa vorbeasca cu mine,dar ma rog nu cred ca are vreo importanta pentru el,tot el ramane cu acelasi comportamnet si aceeasi prieteni. In sfarsit ajung acasa,imi salut parintii si ma duc in camera mea, imi trantesc ghiozdanul pe jos cum fac deobicei, si ma intind in pat pentru a ma gandii la conversatia pe care tocmai am avut-o cu Cameron,a fost tare ciudat,dar in fine numai conteaza nu e nimic deosebit. Ma ridic din pat ma duc la sifonier imi aleg ceva de imbracat,si cobor jos pentru a manca ceva,ajung in bucatarie si gasesc totul pregatit. Dupa ce iau pranzul ma duc in camera pentru a ma apuca de teme,le rezolv pe toate dupa care ma bag la somn pentru a incepe o noua zi maine.