Nicole Stone,elevă de liceu fara prea multi prieteni,care se îndrăgostește de cel mai nesuferit băiat care se joacă cu sentimentele ei fara sa ii pese,dar asta la un moment dat se schimba din care o frumoasa poveste de dragoste începe.
Imi deschid ochii si observ ca e dimineata,imi iau telefonul si ma uit la ceas,era tarziu asa ca ma ridic repede din pat,dar se pare ca nu trebuia sa fac asta pentru ca incepe sa ma ia o durere infernala de cap. In ciuda faptului ca ma simteam ca naiba am decis sa ma duc la scoala pentru ca nu vroiam sa iau absente. Ma duc la baie imi fac un dus,ma usuc complet si ma duc la sifonier,după 10 minute arat asa:
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Imi las parul pe spate,ma machiez putin,ma duc in bucatarie imi fac iau un mar si fug repede pe usa. Ajung in statie imi scot telefonul si castile si imi pun melodia preferata. Ajunge autobuzul,ma urc in el gasesc un loc liber departe de unde sta Cameron deobicei numai bine ca sa nu ii vad fata si sa nu imi strice ziua si mai mult decat e deja. Il vedeam cu coada ochiului cum sta pe scaun afundat cu capul in telefon privind intr-un punct fix,nu imi dau seama ca ma holbam la el pana cand ridica privirea si ma vede,ma introc repede imi iau telefonul si incep sa il butonez agitata.
Sunt in pauza acum cu prietenii mei,stam pe holul scolii si vorbim diverse,pana cand Cameron il trage pe Dillan de o parte,ii sopteste ceva la ureche cu privirea atintita pe mine,ma privea atat de intens ca un leu care isi priveste prada,ma simteam intimidata de privirea lui care ma faceau sa am picioarele din gelatina,iar de respirat cred ca uitasem de mult sa o fac. Contactul dintre noi ia sfarsit cand il vad pe Dillan ca imi flutura mana in fata ochilor.
-Bunaa! Pamantul catre Amber.....esti cu noi?
-Da sunt! (spun si zambesc fals)
-Ok...pai hai sa mergem la ora (spun toti la unison,iar Alexander fiind cel care ma ia de mana si ma trage dupa el,in timp ce imi dau ochii peste cap exasperata.
Orele trec,asa ca e timpul sa plec nu inainte sa vorbesc cu Dillan care incerca pe cat posibil sa nu vorbeasca cu mine dupa faza cu Cameron.
-Hei...spun dupa care zambesc!
-Hei....spune el cu privirea atintinta in telefon fara ca macar sa se uite la mine
-Si ce faci acolo....spun incercand sa vad ecranul telefonului
-Nimic...spune zambind fals dupa care isi pune telefonul in buzunar agitat fara sa mai zica ceva.
Am incercat din rasputeri sa scot un cuvant despre conversatie dar se pare ca nu are de gand sa zica ceva.
