Hoata de inimi- Complet

1. Felina

1.   Felina

Era grabita, dar docila. Astepta doar momentul perfect

pentru a actiona si stia ca trebuie sa rabde cel mult cateva ceasuri. Facea totul ca planul ei sa nu dea gres, stia ce vrea de la viata si se bucura de ce primise de la mama natura: o agilitate neobisnuita, o vedere excelenta si instincte dezvoltate. Toate astea o ajutau sa exceleze pe ramura de care statea atarnata, privind insectele din jurul ei care desi vorbeau si se intelegeau, erau cu mult sub nivelul ei. Nimeni nu reusise sa o prinda pana atunci si nimeni nu banuia care era urmatoarea ei lovitura, iar pentru asta, avea sa petreaca asa cum stie ea. Orbii aceia care se faceau ca o cauta, se ingrijorau de propriile afaceri, in niciun caz de marile furturi care aveau loc pe tot globul, sub mainile ei pricepute.

De sub masca lucioasa, ochii ei verzi ieseau in evidenta ca doua pietre pretioase, stralucind in noapte. Privea fiecare coltisor al camerei inecate in bezna, urmarind camerele de luat vederi si schimbul pazei, pandind momentul in care sala plina de bijuterii va fi goala pentru o jumatate de ora. Si atunci intra in scena ea, cea mai cautata hoata a secolului XXI, bataia de cap a lumii si cea mai admirata femeie din acea vreme.

Panditoarea, se gandea la ceea ce avea sa tina intre degetele ei: toate acele bijuterii blestemate sa stea intr-un muzeu, in loc de la gatul unei femei. Aproape isi pierdea rabdarea cand vedea acei incompeteni care se plimbau in sus si in jos, sub gura de ventilatie in care ea se afla, fara sa-si dea seama cat de aproape era dusmanul de ei. In costumul ei negru, de latex, mulandu-se pe formele ei apetisante, dar interzise, putea face multe pentru bani, dar nu vroia; ea isi alesese aceasta meserie pentru adrenalina si pentru satisfactia de a da batai de cap. Adora sa se amestece si sa se joace cu cei ce aveau o viata perfecta, o cariera de invidiat, bazata pe hotie, o familie minunata, doar la suprafata, dar ura cand ei erau atat de prosti si nu-si dadeau seama ca ii provoca prin ceea ce facea. Ea le intindea capcana, iar ei cadeau de fiecare data in ea, fara sa invete sa ocoleasca data viitoare, insa nu se plictisea de asta. Ii placea din ce in ce mai mult sa se joace cu bietii ignoranti, atat de mandrii de pozitiile lor incat nu puteau sa se abtina din zambit. Ii crestea inima cand vedea ce provoaca prin privarea de bunuri.

S-a auzit un bipait si gardienii au mormait bucurosi, plecand spre sala de mese, in partea opusa expozitiei ochite de hoata, in timp ce camerele au fost deconectate de complicele ei genial si anonim. Aceasta a zambit, apoi a luat gratiile de la aerisire si s-a lasat sa alunece pe sfoara legata cu multa ingeniozitate de interiorul locului ce i-a servit drept ascunzatoare. Cand tocurile ei au atins podeaua, s-a simtit mult mai bine, gasind in asta un impuls de adrenalina ciudata. A zambit din nou, apoi s-a indreptat mandra catre prima sa achizitie. Pasii siguri si mersul leganat o facea fascinanta, iar toate miscarile ei senzuale nu au trecut neobservate celui ce o astepta in intuneric, acolo unde privirea ei ascutita nu putea ajunge. Crezand ca e singura, hoata noastra a inceput sa goleasca expozitia, minunandu-se de fiecare particica perfecta pe care degetele ei o mangaiau, in timp ce necunoscutul se minuna de corpul ei, de frumusetea iscoditoare si de farmecul de care dadea dovada, fara ca nimeni sa fie prin preajma. Ii zarea fiecare zambet scipitor si-si dorea ca acele buze sa fie in alta parte, ii vedea soldurile si coapsele dure si se imagina intre ele; o singura privirea spre cea mai cautata hoata din lume si deja il inebunise, deja o visa in patul lui.

Misteriosul isi linse buzele pline in timp ce corpul lui deborda de dorinta si sangele ii fierbea in vene. Apetisanta hoata a simtit ca este privita si a inspectat inca o data sala intunecata, fara a gasii ceva suspect la ea, asa ca, banuitoare si mustacind, s-a intors la ceea ce facea, grabindu-se sa plece. Avea un presentiment foarte urat, singurul din toata cariera ei de spargatoare si cu siguranta nu si-l dorea atunci si acolo. A mai privit o data in locul de unde ochii invizibili o strapungeau si a vazut un licar. Privirea i-a ramas atintita catre acel loc pentru cateva secunde, apoi o voce masculina a soptit in casca din ureche:"Nu mai e mult timp. Grabeste-te!"