Tattoos. [Rivetra| Modern AU]

Capitolul 28

-Ce...am spus mai mult fara vlaga.

L-am privit confuza pe Eren, acesta dand usor din cap.

-De ce a facut asta? am spus pe un ton mai ridicat, stergandu-mi fata cu podul palmelor, intr-un mod agitat.

-Ca sa te scuteasca de acea tristete a despartirii, cica. 

Mi-am trecut mana peste fata, privind intr-un punct fix. Nu imi venea sa cred ca a facut asta, ca a plecat asa, fara ca macar sa imi spuna. Putea sa o faca. Nu l-as fi tras de maneca ca sa ramana, ci l-as fi lasat sa plece. Nu as fi suferit pentru asta, pentru ca stiam ca o sa-i fie mai bine acolo. Si totusi...a plecat. A plecat fara ca eu macar sa stiu, si cu nicio explicatie. Putea macar s-o faca cand macar era in nenorocitul ala de avion. Macar asa stiam ca e ok si ca nu a patit nimic. Nu mai stateam cu griji..Dar tot m-ar fi durut. Il iubesc, e normal sa nu ma pot obisnuii cu ideea asa usor..

M-am asezat pe un scaun, ignorand sunetul clopotelului, care tocmai incepuse a se auzi pe fundal.

-Hai sa mergem. In curand or sa vina elevii aici, mi-a propus Eren. Daca vrei, putem merge in parc sau la o cafenea. Sunt sigur ca nu ai chef de vreo ora de curs acum, a continuat satenul.

Am dat incet din cap, ridicandu-ma. Am iesit prima din laborator, indreptandu-ma direct spre scari. Am inceput sa cobor treptele, cu pasi mici si fara viata.

Am tresarit incet, atunci cand am simtit o mana puternica, cuprinzandu-ma de brat.

-In felul asta, o sa iei o tranta serioasa, si sigur nu vrei asta, a spus Eren serios.

Am zambit stramb, coborand impreuna scarile, pe urma iesind din liceu.

-Daca vrei sa mergi acasa, imi poti spune. Te duc eu.

Am dat din cap, refuzand. Satenul nu a zis nimic, ci doar continuat sa mearga, tinandu-ma de brat. Eu eram inca pierduta in gandurile mele. O singura intrebare mi se repeta in minte: De ce?

-E plecat de mult timp? m-am trezit ca il intreb pe Eren

-Nu..

N-am mai zis nimic, ci doar m-am tras usor din stransorea satenului. Incepusem sa ma simt incomod.