Tattoos. [Rivetra| Modern AU]

Capitolul 16

Levi

Odata ce Eren plecase, nu ca inainte sa ma felicite mandru ca am castigat pariul, incepusem sa ma simt ciudat. Oare ma simteam vinovat pentru ce am facUt? Nu, nu mi s-a mai intamplat asta pana acum...Sau poate nu mi-a pasat?

Poate nu trebuia sa ii fac asta ei. Nu mi-a gresit cu nimic, incat sa merite asta. Bine, faptul ca ma sacaia cu ale ei, nu era un motiv bine intemeiat ca sa o ranesc in halul asta. Am intrat ca o furtuna in camera, luand telefonul de pe pat, apeland-o pe Petra. Suna, dar niciun raspuns. Am mai incercat de cateva ori, dar fara ca cineva sa-mi raspunda.. Probabil nu vrea sa mai aiba vreo legatura cu mine..

Am insfacat cheile de pe noptiera, isind grabit din casa, urcandu-ma direct in masina ce se afla parcata casei. Am bagat cheia in contact, motorul pornind. Am apasat pe acceleratie, disparand pe strada nu prea ingusta.

*

Petra

Totul era negru. Nu vedeam decat negru. Am incercat sa-mi deschid ochii, dar sincer nu puteam...Ce se intampla? Unde eram? La un moment dat, am auzit cateva voci. Incercam sa inteleg ce spun... Imi era greu sa inteleg ceva, din moment ce eu nu inteleg ce se intampla cu mine..

-Nicio perspectiva-

-I-ai anuntat familia? o intreba doctorul pe asistenta care ii verifica perfuzia Petrei.

Aceasta isi ridica privirea catre el, apoi lasa ofta.

-Nu stim inca cine este, sau cine ii sunt parintii..a spus confuza.

Doctorul tacu pret de cateva secunde, dupa o intreba:

-Avea vreun act de indentitate asupra ei?

Asistenta dadu scurt din cap in semn ca nu, apoi el pleca din salon, fara sa mai zica ceva.

Levi

Imi luasem inima in dinti, si decisem sa merg la ea, ca sa imi cer iertare. Da, aveam de gand sa fac asta.

Am iesit din masina, intrand in curtea ei, mai apoi ajung in fata casei. Am urcat cele cateva scari, pana ce am ajuns in fata usii. Am inspirat adanc aer in piept, dupa cu mana tremurand, am sunat la sonerie. Am auzit o voce blanda ce spunea"Vin acum!". Probabil sa fie ea? Am facut doi pasi in spate, parca vrand sa plec... Dupa cateva secunde, usa se deschise, in pragul ei aparand o femeie, ce semana cu Petra.

-Buna..ziua, Petra este acasa? am intrebat politicos.

Femeia, care mai mult ca sigur era mama ei, ma privi din cap pana in picioare, dupa spuse:

-Nu, inca nu s-a intors de la prietena ei.

Am privit mirat auzind cele spuse de mama ei. Oh, deci nu i-a spus ca ramane la mine...

-Dar pe tine parca te cunosc, nu cumva esti prietenul ei? m-a intrebat.

Parca inima mi s-a oprit cand am auzit aceasta intrebare.

-D-da, am spus balbaindu-ma, dupa am plecat.

Da, eu sunt prietenul ei, cel care doar s-a folosit de ea, in scopul de a castiga un nenorocit de pariu. Halal iubit sunt ei eu! Dar intrebarea e, unde e ea acum?Doamne, sper ca e bine..

Sentimentul de vina ma apasa si mai tare. M-am reintors cu greu la masina, urcandu-ma in ea, vrand sa plec. Cand sa bag cheia in contact, telefonul incepu sa sune. L-am scos din buzunar, vazand ca cel care ma apeleaza e Eren.

-Alo? am intrebat fara vlaga in glas.

-Levi, frate, stii unde a plecat Petra de la tine, de dimineata? a intrebat acesta

-Nu, de ce?

-Pentru ca e in spital! a spus acesta, cu o voce schimbata fata de obicei.

-Glumesti, nu?

-Nu! Crede-ma, am aflat si eu acum cateva secunde. A fost calcata de masina...Cei de la spital nu stiu cine ii sunt rudele..a spus acesta.

Am oftat puternic, inchizand apelul. Am vrut sa cobor din masina, pentru a o anunta pe mama ei, dar fix in acea clipa, o masina de politie goni in viteza, oprindu-se la cativa metrii de a mea. Priveam atent cum doi politisti cobori din ea, intrand direct in curtea Petrei. Probabil au venit ca sa ii anunte in legatura cu fata lor..

Am pornit masina, indreptandu-ma spre spitalul din zona. Sper ca nu e nimic grav..Ma simt ingrozitor. Toate astea se intampla din vina mea..

*

In mai putin de 20 de minute ajunsesem la spital. Am intrat grabit inauntru, nestiund unde sa ma duc ca sa ajung la ea. Am dat sa merg spre receptia spitalului, dar o voce ce se auzi din spitale meu, ma facu sa raman pe loc. M-am intors cu fata spre acea persoana, realizand ca e mama Petrei.

-Tu..tu stiai ca fata mea e aici? intreba aceasta.

Am inghitit in sec, dand din cap in semn ca nu. Ea ofta zgomotos, trecand pe langa mine, luand-o inainte. Am vazut cum se indreapta spre receptie, intreband-o pe tipa de acolo unde se afla Petra. Aceasta se uita pe calculator, dupa cateva secunde spunandu-i ca Petra se afla la reanimare. Huh? Asta nu-mi suna a bine, deloc..

Ma aflam in urma ei, vazand-o cum se indreapta spre scari, incepand sa le urce. Acelasi lucru l-am facut si eu, dar incercand sa fiu discret. Imediat cum am ajuns la etajul 2, mama Petrei o lua pe holul lung si aproape pustiu, oprindu-se in fata unei usi. Acolo, o asistenta veni la ea, discutand putin cu ea, dupa plecand. Imediat cum asistenta se indeparta, mama Petrei izbucni intr-un plans isteric. Nu m-am putut abtine sa nu ma duc la ea, incercand sa o linistesc.

-Doamna, linistiti-va, o sa vi se faca rau, am spus in timp ce o asezam pe unul dintre scaunele de pe hol.

Aceasta continua sa planga, fara sa bage de seama ce zic eu. Probabil Petra nu e intr-o stare prea buna, din moment ce saraca femeie nu se poate opri din plans. Nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat, daa nu era eu. In acesta clipe, sincer, ma urasc..enorm. Nu stiu sa apreciez o persoana, ba mai mult, o si ranesc..

Undeva mai in fata, se afla un automat de bauturi si snack-uri. M-am dus repede pana la el, luand o sticla de apa, si revenind inapoi. Mama Petrei inca plangea, iar eu nu mai stiam ce sa ii zic ca sa o calmez. M-am lasat pe vine, fiind la acelasi nivel cu ea, facand-o sa fie atenta la mine.

-Fata..fata mea..nu e bi-bine....de-deloc...a spus printre suspin.

Am oftat trist, dandu-i sticla. Aceasta se uita la mana mea, apoi lua sticla, incercand sa o duca la gura. Dar nu ii reusi, ci o scapa pe jos..

Am luat-o de jos, si cu cateva servetele am sters apa ce se varsase pe jos. Am fost sa iau alta sticla, iar in acest timp, aceasta se mai linisti. Am lasat-o cateva secunde singura, timp in care am fost sa vorbesc cu asistenta de mai devreme. Aceasta imi spuse ca Petra se afla in coma, si momentan nu se stie ce grad de ce grad e...