Tattoos. [Rivetra| Modern AU]

Capitolul 24

*Dupa cateva saptamani*

Petra

Timpul zboara asa de repede cand esti indragostit. Nici nu stiu cand au trecut aproape doua luni de cand traiesc o frumoasa poveste de dragoste adolescentina cu Levi. Lucrurile merg bine intre noi. Nu ma asteptam sa..ne intelegem asa de bine.

L-am iertat pentru greseala facuta. Parca nici nu pot sta prea mult timp suparata pe el. 

Tocmai ieseam din curtea liceului, zarindu-i masina lui Levi parcata putin mai departe de mine. Am zambit instant, mergand spre ea. Apreciez mult gesturile lui marunte, dar dragute. Cum ar fi luatul de la scoala in fiecare zi. Isi face mereu timp pentru mine..

Am urcat in masina, observand ca se uita pe niste foi.

-Levi..am spus incet.

Brusc si-a ridicat privirea din hartii, si a zambit.

-Buna, iubit-o.

Am zambit si m-am intins ca sa-l sarut.

-Ce citesti acolo? am intrebat curioasa.

-Astea? a intrebat. Sunt niste hartii primite de la...presupusa mea mama, a zis neutru.

M-am incruntat si i le-am luat din mana., uitandu-ma peste ce scria acolo.

-Levi..astea sunt actiunile unei firme, am zis oarecum socata.

A dat robotic din cap, aproband ceea ce am zis. 

-Ai dreptate. Sunt actiunile firmei pe care parintii Mikasei, respectiv ai mei, o detin. Scrie ca imi revine mie 50 la suta din actiuni.

Am inceput sa clipesc des, privindu-l. Mama MIkasei chiar facea asta? Oare asta e modul lor de-asi cere scuze fata de Levi pentru anii pierduti in care el n-a stiut cine sunt parintii lui adevarati?

-Sii..ce o sa faci? Accepti?

Mi-a luat cu grija foile din mana, punandu-le pe bordul masinii. 

-Nu stiu ce sa fac..

Mi-am plasat mana pe obrazul sau, mangaind usor.

-Poti accpta daca vrei, nu trebuile sa le ti pica pentru ce s-a intamplat. Nu a fost vina lor ce s-a intamplat acum multi ani.

Mi-a zambit oarecum trist, luand-mi mana de pe obrazul sau, strangand-o fin.

-Poate ai dreptate..

I-am zambit incurajator, apoi l-am sarutat lung pe buze. Il iubeam asa mult, si chiar ma bucur daca el e fericit. Chiar merita sa fie.

*

*O zi mai tarziu*

Am intrat in liste in apartamentul lui Levi, descultandu-ma de tenesi in hol. Era asa liniste in jur, incat incepusem sa cred ca Levi nu e acasa. Intrasem in camera sa, zarindu-l dormind in pat. Am zambit usor in coltul urii, asezandu-ma la marginea patului.Dormea asa frumos incat imi era mila sa-l trezesc. 

Lam mangaiat usor pe brat, iar acesta a strmbat din nas, imediat deschizandu-si ochii.

-Petra..a spus somnoros.

Am chicotit, aplecandu-ma pentru un sarut scurt dar dulce.

-Cand ai venit? m-a intrebat in timp ce se ridica din pat.

-Acum cateva clipe, dar n-am vrut sa te trezesc.

A chicotit.

-Trebuia s-o faci.

Am ridicat din umeri, iar el s-a asezat langa mine.

-Am vorbit cu mama Mikasei, spuse brusc.

M-a lipit de el, lasandu-mi capul pe umarul lui.

-Si ce a zis?

-Trebuie sa ma mut acolo, daca  vreau sa fac parte din firma..si sa pot revendica actiunile

Brusc m-am ridicat de pe pat, uitandu-ma socata la Levi. Sa..sa plece din tara? Nu! Nu pot accepta asta. Brunetul a observat ca ma intristasem, asa ca s-a ridicat si el, punandu-se in fata mea. M-a luat bland de obraji, apoi m-a sarutat pe frunte.

-Stai linistita, nu pot pleca fara tine.

Am zambit stramb. Dar nici nu pot sa-i fur ocazia asta. Trebuie sa se realizeze in viata, si eu nu-i pot sta in cale.

Am tacut, dandu-ma doi pasi in spate.

-E-e o-k, Levi..nu pot sta in calea noii tale vieti. Chiar e ok, poti pleca, am zis cu vocea tremurand.

A oftat, apropiindu-se iar de mine.

-Fara tine nu plec niciunde, mi-a zis serios.

Am tacut iar, privindu-l fix in ochi. Nu stiam ce sa mai zic sau sa fac..

-O sa ma mai gandesc in legatura cu asta. Inca nu i-am dat un raspuns. spuse brusc vazand ca tac.

Am dat usor din cap in semn de intelegere, apoi Levi m-a tras de mana, amanadoi asezandu-ne pe pat. 

Levi

O iubeam mult pe Petra, si chiar nu voiam sa renunt la ea. Dar pur si simplu nu stiam ce sa fac. Daca ii propun sa vina cu mine, n-ar accepta si nici nu cred ca ai ei ar fi de acord.Sunt confuz. Am vazut bine cum brusc s-a intristat la aflarea vestii. La naiba, as vrea sa gasesc o solutie..

Am ridicat-o bland, punand-o in bratele mele. Ma privea trista, si nu putea ascunde asta. I-am dat usor parul de dupa ureche. 

-O sa gasesc eu o solutie.

A zambit stramb.

Am mangaiat-o usor pe cap, apoi mi-am presat buzele de ale ei.

-Ori ce ar fi, o sa te astept,a zis cu vocea tremurand, si brusc m-a imbratisat. 

Am strans-o tare in brate, simtind cum ma intristez si eu.

-Nici eu nu vreau sa renunt la tine, iubito.