Tattoos. [Rivetra| Modern AU]

Capitolul 26

Am deschis usa, intrand in camera mea. Mi-am lasat ghiozdanul langa usa, iar jacheta am aruncat-o undeva pe langa birou. Nu aveam chef de nimic. Ma simteam pe jumatatea goala sufleteste. Probabil era din cauza a tot ce se intampla cu mine si Levi. Inca nu mi-a raspuns la mesajul pe care i l-am trimis acum cateva ore. Probabil l-a vazut si n-a vrut sa raspunda, sau poate nu l-a vazut..

Cine se astepta ca o sa ma indragostesc asa de mult de el? 

Am mai verificat inca o data telefonul. Dar la fel. Niciun mesaj, niciun apel de la el.

Am oftat. Nu mai eram asa sigura in legatura cu faptul daca sa ma despart de el. Ma gandesc sa-i spun ca nu am vorbit serios. Asta in caz de o sa-mi raspunda..

M-am intins pe pat, privind intens tavanul. Gandurile imi erau pierdute.
Daca era pleaca, o sa fie ca si cum o parte din mine a fost luata cu el. Dar daca il las sa ramana, o sa ii fac rau.
M-am intors pe o parte, tragand de nas. Sunt confuza..

In scurt timp somnul m-a acaparat, cazand in lumea viselor.

Levi

Am coborat grabit din masina, tragand dupa mine bagajul in timp ce ma indreptam cu pasi repezi spre intrarea in aeroport. Da, eram pe picior de plecare, fara ca cineva in afara de Eren sa stie. Ma durea sa fac asta fara ca Petra sa stie. Dar ma gandesc ca o sa doara mai putin..Deobicei, despartirile sunt triste.
Dar asta nu inseamna ca renunt la ea. O sa tin legatura, si daca o sa vrea, o v-oi lua aici. Vreau sa am un viitor cu ea. Vreau ca ea sa fie fata pe care o v-oi duce la altar, si careia o sa-i jur iubire vesnica.
Am zambit visator, oprindu-ma in loc. Am lasat bagajul deoparte, uitandu-ma pe bilet. Brusc, am simtit o prezenta in spatele meu ce m-a facut sa ma intorc cu fata spre ea. Pentru cinci secunde, inima mi s-a oprit din a mai bate, crezand ca e Petra. Dar a continuat sa bata atunci cand l-am vazut pe Eren.
-Nu ma asteptam sa vii aici, am spus.
-Ei haide, nu te puteam lasa sa pleci fara sa imi iau ramas bun de la tine, a spus satenul.
Am zambit stramb in timp ce ma asezam pe unul dintre scaunele plasate in aeroport.
-Chiar esti hotarat sa pleci fara sa-i spui? a intrebat satenul vazandu-ma ca tac
-Vreau doar sa diminuez suferinta. Dar o sa-i spun ca am plecat..Dar nu acum
-Ii faci mai mult rau
-Nu..Stii? Despartile dor al dracu de mult. Eu vreau sa o scap de suferinta asta
Eren a oftat.
-Sa fie cum zici tu. Dar eu nu cred ca o sa se termine bine
-Oricum nu mai pot da inapoi...
Eren a dat sa mai zica ceva, dar fix in acel timp, o voce ce venea din difuzoarele din aeroport, a anuntat ca tocmai s-a deschis check-inul pentru zborul cu directia New York.
-Cred ca trebuie sa plec, am spus in timp ce ma ridicam de pe scaun, apucand in mana manerul bagajului.
-Sa ai grija pe acolo, vezi cu ce panarama te imbarligi, m-a avertizat Eren
Am inceput sa rad mai mult fortat de ceea ce spusese. La ora actuala, umorul meu era plecat departe.
-Si tu sa ai grija de Petra, te rog. N-o lasa singura, nu vreau sa faca vreo prostie.
-Sa traiesti, domnul.viitor cetatean american. a spus chicotind.
L-am tras intr-o imbratisare prieteneasca, apoi drumurile noastra s-au despartit.
Al lui spre casa, iar al meu spre o posibila noua viata.
Imediat au inceput toate procedurile dintr-un aeroport. Dupa aproape 20 de minute, ma aflam la poarta de imbarcare.
M-am asezat pe scaun, privind pierdut spre imensul geam din fata mea, de unde puteam vedeam avionul in care in scurt timp o sa fiu imbarcat.
Sincer, plecam cu inima indoita. Nu voiam sa o ranesc asa mult, incat aleg sa plec ca un ticalos las.

Petra

M-am trezit cateva ore mai tarziu, din cauza batailor repetate in usa. M-am ridicat in capul oaselor, deschizand usa. Era doar mama ce ma privea ingrijorata.
-Esti bine, draga mea? a intrebat aceasta
Am dat din cap ca da.
-Ma ingrijorasem. Credeam ca ai ceva, n-ai iesit toata ziua din camera.
Am negat.
-Sa cobori la masa, a spus grijulie
Am dat din cap, apoi am inchis usa. M-am asezat iar pe pat, verificand din nou telefonul. Ca si mai devreme, niciun mesaj, apel, nimic de la el. Incepusem sa devin ingrijorata. Daca a patit ceva de nu raspunde? Huh, sau pur si simplu cred ca se bucura ca a scapat usor de mine.
Uram cand mintea imi fugea in zece directii, fara ca eu sa stiu adevarul.
Mi-am bagat telefonul in buzunar, iesind din camera. Inainte sa cobor la bucatarie, m-am oprit la baie pentru a ma spala pe fata. Sper sa imi mai treaca starea asta de somnolenta.

Dupa, am intrat in bucatarie fara ca sa zic vreun cuvant. Imediat cum m-am asezat pe scaun, mama mi-a pus farfuria cu mancare. De fapt, erau clatite.
-Clatite seara? De cand?am intrebat-o
-M-am gandit ca o sa te faca sa te simti mai bine.
-Mama, pune-mi mancare. Nu vreau clatite
Aceasta s-a conformat, schimband felul de mancare. Imediat m-am pus sa mananc in liniste, dar dupa cateva guri deja nu mai aveam pofta.
E clar. Nu ma simteam deloc bine. Simt ca ceva rau s-a intamplat. Doamne, sper ca asta sa fie doar in imaginatia mea.
Mi-am scuturat usor capul si cat mai discret, apoi m-am ridicat in liniste de la masa. Am urcat in camera mea, unde m-am pus sa dorm.