A career story (Hunger games)

Capitolul 7

     Razele soarelui pătrund ușor în cameră,ajungând până la pleoapele mele.Le deschid încet,cu greu,încercând să mă obișnuiesc cu lumina.Stau un pic în pat,uitându-mă prin încăpere.Spre surprinderea mea,am dormit foarte bine.Apoi mă ridic din așternutul cald și mă îndrept spre fereastră.Mă așteptam să văd marea,întinderea nesfârșită de apă,dar,cu un scurt fior,mi-am amintit că nu sunt acasă.Desigur că nu uitasem unde eram,nu ai cum să uiți un asemenea lucru.Dar a devenit un reflex pentru mine,ca atunci când mă trezesc să văd apa.

     Deschid dulapul și găsesc pe al treilea raft uniforma pentru antrenament.Aceasta este formată dintr-un tricou albastru  cu negru,făcut dintr-un material elastic și pantaloni asortați.Mă spăl,îmbrac costumul și îmi las părul nehru să curgă la spate,prinzându-mi doar șuvițele din față.Apoi mă îndrept către ușă.Ceva nu este în ordine.Este prea...liniște.De ce nu a venit nimeni să mă trezească până acum?Deschid repede ușa și mă uit prin apartament.Nu era nimeni la masă,nimeni în sufragerie.Alerg spre camerele în care stăteau Aviana și Ethen,dar le găsesc goale.Atunci,mă duc la cea a lui Ace.Ciocăn de câteva ori,dar nu primesc nici un răspuns,așa că intru.Îl caut cu privirea,dar nici el nu era acolo.

     Unde au plecat toți?Oare am întârziat?De ce nu m-a trezit nimeni mai devreme?Mă duc înapoi în camera mea și mă uit la ceas.Era șapte și un sfert.Antrenamentul începea la opt.Deci nu întârziasem...

     Totuși,mă îndrept către sală.Ușa era închisă.Îmi lipesc ușor urechea de aceasta și ascult.Se auzeau încet niște voci.Atunci apăs pe clanță și o deschid.Undeva,mai aproape de mine, era Ace care se antrena la cățărări,iar Aviana era lângă el și îi dădea sfaturi.

     Pe moment,am rămas lângă ușă.Nu îmi venea să cred.O văd pe Aviana cum își întoarce capul spre mine,iar Ace coboară lângă aceasta.Atunci,supărată,mă apropii de ea și o întreb:

-Ce căutați voi aici?

-Ace,ia o pauză,se adresează întâi băiatului,iar apoi își îndreaptă atenția către mine.

-Nu mi-ai răspuns la întrebare!îi spun,gesticulând sugestiv.

-Nu este evident?Ace doarea să se antreneze cu mine,așa că i-am propus să venim mai devreme la sală.Dacă voiai și tu,trebuia să spui,nu să vii,să ne întrerupi și să faci un scandal din nimic.

     A spus totul pe un ton atât de calm,încât aproape că m-am speriat.Cu siguranță,Aviana Royce este o femeie cu o inimă foarte rece.Mă întreb dacă a fost vreodată altfel.Oare Jocurile au schimbat-o?Sau doar prin ele a putut să-și scoată la vedere partea ei întunecată?

-Dar nu este împotriva regulilor?

-Kayla,regulile pot fi încălcate de noi,pentru că voi sunteți profesioniști.Oricum,celelalte tributuri vor ajunge imediat.Sper că te-ai decis ce strategie să folosești.

     Rostind ultimul cuvânt,Aviana a părăsit sala,lăsându-mă doar cu Ace.Liniștea se așternu imediat.Mă așez pe o bancă și aștept.Aud pași leneși venind spre mine.Îmi ridic privirea și îl văd pe Ace.Zâmbea.Nu înțeleg ce poate fi atât de amuzant.Atunci am simțit că e momentul să-l întreb...să aflu răspunsul la întrebarea care mă macină...

-Uite ce e,Ace,o să fiu mai directă.De ce te-ai oferit la Jocuri anul acesta?Puteai să mai aștepți încă doi ani...

     Mă uit atentă la fața lui,încercând să-i surprind reacția.Ochii lui se măresc un pic,iar zâmbetul său de șterge.

-Dar tu?Și tu puteai să aștepți până la 18 ani.

     Serios?!De ce nu-mi răspunde direct,ci îmi pune mie întrebarea.Chiar dacă i-aș explica de ce m-am oferit acum și nu în alt an,nu cred că ar înțelege...sau poate?

-Pur și simplu m-am simțit pregătită și m-am săturat să tot aștept.Rândul tău să răspunzi.

     A urmat o scurtă pauză în care eram aproape convinsă că va pleca sau nu îmi va răspunde,dar apoi a zis:

-Și eu la fel.

     În primele secunde după ce am auzit cuvintele,am crezut că doar își bate joc de mine,dar apoi l-am văzut atât de sigur pe sine,uitându-se la mine de ca și cum era cel mai firesc răspuns.Am clătinat ușor din cap,dorind să continuăm conversația,dar ușa sălii s-a deschis cu forță,provocând un sunet ascuțit.Pe ea au intrat,pe rând,tributurile.Acestea au fost destul de surprinse să ne vadă deja acolo,dar nimeni nu a spus nimic.

     I-am recunoscut pe ceilalți profesioniști,din Districtul 1,pe fata tribut din Districtul 6,Charity și pe cei doi frați gemeni din Districtul 10.Doar ei mi-au rămas în minte după ce am văzut extragerile.Va trebui să-i cunosc pe toți și să nu mă atașez de nimeni...

     Ne-am așezat într-un cerc,urmărind instrucțiunile.Ni s-au spus lucruri generale:23 dintre  noi vom fi morți peste două săptămâni,soarta noastră din arenă va depinde de cât de mult ne antrenăm,de cât de atenți suntem.

     Încăperea era destul de mare și era împodobită pe pereți,dar și pe mese cu arme : de la cuțite până la greutăți.După ce am terminat de ascultat,am stat un pic să văd unde se duc să se antreneze celelalte tributuri.Unii s-a dus să învețe despre plante,despre cum să facă un foc.Alții au apucat o armă,încercând să o manevreze.Ace s-a dus la aruncările cu sulița,arma sa preferată.Văzând țintele,m-am îndreptat spre ele și am luat în mână un pumnal.Atunci am realizat cât de mult timp a trecut de când nu l-am mai ținut în mână.Dar în arenă nu va trece o secundă fără să am un pumnal la mine...

Hey!
Mulțumesc pentru că ați citit.
Sper că v-a plăcut capitolul.
Aștept părerile și comentariile voastre. ;)