A career story (Hunger games)

Capitolul 6

     O urmăm pe Aviana către apartamentele în care ne vom petrece,poate,ultimele zile din viață.Pentru că suntem din Districtul 2,primim al doilea etaj.Ușa acestuia este din sticlă de culoare verzuie,iar clanța din metal,rece la atingere.Cu ajutorul unui card,mentorul nostru o deschide.

     O lumină orbitoare îmi învadează ochii.În fața noastră se desfășoară un coridor lung. Acesta se termină cu o fereastră care se întinde pe tot peretele.În partea dreaptă,urcând niște trepte albe,lucioase,se ajunge la o masă rotundă,cu scaune pufoase.Pe tavan sunt prinse becuri,așezate simetric.Podeaua este albă,fără pată,iar din loc în loc se zărește câte un covor pe care,dacă mergi,nu ți de aud pașii.Aproape de ușă stă un dulap metalic,destul de mare.Pe stânga,lângă fereastră sunt două uși închise,din sticlă groasă.Dacă treci de trepte,ajungi la o altă ușă lângă care se află două noptiere pe care stau lămpi argintii.

-Bun,acesta este apartamentul vostru!spune Aviana,dând din mâini sugestiv.Dar nu trebuie să vă simțiți speciali,toți au acest tip de locuință.Ar fi bine să vă acomodați un pic.În capăt,pe stânga sunt camerele voastre.Vom lua cina în curând,să nu întârziați.

     După ce am primit explicațiile de la Aviana,Ace și cu mine ne îndreptăm către cele două uși.Întainte de a le deschide,ne uităm unul la celălalt.Mă așteptam să-i văd zâmbetul său specific,dar acum el stătea serios.În ochii lui se citea,parcă, dezamăgire...Fără a spune ceva,ne-am separat ,intrând în încăperi.

     Spre deosebire de restul apartamentului,camera mea era întunecată.Caut cu mâna întrerupătorul și îl apăs.Atunci,pe rând,s-au aprins beculețe care umpleau tot tavanul.Păreau că sunt niște stele care dădeau o lumină caldă încăperii.Mă îndrept încet spre pat și mă așez pe el.Mă simt de ca și cum cineva mă îmbrățișează dulce,făcându-mă să uit de tot și de toate.

     Deschid dulapul de lângă pat și găsesc multe haine,așezate ordonat,proaspăt călcate.Îmi aleg o bluză albă cu dungi negre și umeri goi și o pereche de pantaloni albaștri,iar apoi mă duc la baie,unde mă las purtată de apă caldă și spuma fină.

     În ciuda eforturilor mele de a ajunge la timp,am întârziat.Ethen,Thia,Ace și Aviana stăteau deja la masă și mâncau.Se auzeau numai zgomotele produse de tacâmuri.

-Uite cine s-a deranjat să vină!a exclamat Aviana pe un ton ironic.

-Îmi pare rău,am pierdut noțiunea timpului.

-Scuzele nu rezolvă nimic,Kayla.Acum,hai,așază-te.

     Singurul scaun liber era cel dintre Thia și Ethen.În fața mea stătea Ace și lângă,Aviana.Mâncarea a fost gustoasă,caldă și servită repede.Mi-am propus să mă bucur de fiecare fel de mâncare,pentru că în arenă,cu siguranță nu voi mai găsi așa ceva.La un moment dat,Aviana a rupt tăcerea.

-Să trecem la lucruri serioase.De mâine încep antrenamentele.Desigur,voi sunteți deja obișnuiți cu ele,dar este foarte important cum vă antrenați,dar și cât se pregătesc ceilalți.Soarta voastră în arenă va depinde de voi,dar și de celelalte tributuri.Vreau să îi observați,să vedeți cu cine aveți de-a face.

-Am văzut celelalte extrageri,a spus Ace.Sunt câțiva care par mai serioși,dar în rest sunt doar copii.

-Ai grijă,Ace,l-a întrerupt Aviana.Nu subestima.Poate fi cea mai mare greșeală.

-Dar tu ai văzut tributurile?

-Da,desigur.Și la extrageri,,și la Paradă,răspunde Aviana serioasă,dând ușor din cap.

     Ace deschide un pic gura,parcă dorind să spună ceva,dar nu zice nimic.Atunci mă întorc către mentorul nostru și o întreb:

-Și...ce părere ai?Față de anii trecuți,va fi ceva diferit?

-Kayla,nu pot să-mi formez o opinie atât de repede.Dar așteptați-vă la ce e mai rău.Oricum,știți toate tipurile de exerciții,de aceea ar fi bine să repetați doar ce credeți că nu stăpâniți.Să vă uitați și la tipurile de plante,care sunt comestibile sau care sunt otrăvitoare.

-Se face târziu,a remarcat Ethen.Duce-ți-vă și odihni-ți-vă.Mâine va fi o zi lungă.

     Atunci,pe rând de ridică de la masă Ethen,Thia și Ace și de duc spre camerele lor,lăsându-ne pe mine și pe Aviana singure.

-Uite ce e,înțeleg că ai încredere în Ace,dar unele lucruri nu trebuie să le discutăm toți trei,bine?

     Afirmația ei m-a surprins.Chiar nu mă așteptam să facă o astfel de remarcă.Oare știe de relația noastră de prietenie din timpul anilor petrecuți în Districtul 2?Sau este atât de evidentă legătură noastră?De când m-am oferit voluntară,am încercat să mă distanțez de el,pentru că,altfel,îmi va fi mai greu să-l văd murind în arenă.

-Nu înțeleg despre ce vorbești,îi răspund.

-Lasă-mă să fiu mai clară.Îți dorești să câștigi Jocurile?Vrei să trăiești în continuare?

-Desigur că vreau,doar de aceea sunt aici,nu?

-Bun,atunci știi că pentru ca acest lucru să se întâmple,Ace trebuie să moară.Dar vei reuși să-l omori doar dacă păstrezi unele avantaje pentru tine.

     După ce încheie ultima propoziție,se ridică încet,solemn și părăsește încăperea.Atunci mă duc și eu în camera mea.Mă întind pe pat și mă uit la așa-zisele stele.Întunericul domina încăperea,dar acestea luptau cu el,încercând să-și găsească locul.Adevărata lor frumusețe era descoperită.Am început să mă gândesc la ziua de ieri,la cea de azi și la cea de mâine.Astfel,somnul m-a cuprins ușor,păzindu-mă până dimineața.

Hey!
Mulțumesc pentru că ați citit.
Sper că v-a plăcut capitolul.
Aștept părerile și comentariile voastre. ;)