A career story (Hunger games)

Capitolul 2

     M-am trezit devreme.Îmi place la nebunie să privesc răsăritul soarelui.Cum razele sale infinite se ridică de după valurile albastre ale mării.M-aș putea uita ore în șir.Îmi aduce speranța unui nou început.

     Se presupune că acum trebuie să mă îmbrac cu rochia aceea simplă și albastră,specifică pentru această zi.Dar nu pot.Având în vedere că urmează să mă ofer voluntară,trebuie să arăt sigură pe mine,tare și nemiloasă.Iar rochia aceea mă face să arăt ca un miel...Dar nu am ce face.Regulile sunt foarte stricte în Districul 2,în Panem.

     Îmi las părul așa cum este,lung si ciufulit, îmi iau rochia  și mă încalț cu niște pantofi albaștri.

     Când am terminat,am ieșit din cameră și am observat că eram singură.Întârziasem.Nu mai era nimeni în clădire,așa că am fugit către piața în care va avea loc extragerea.Clădirea noastră (locul unde se antrenează profesioniștii) este destul de aproape de piață.De aceea am ajuns la fix.

     M-am așezat la coadă pentru a ne lua sânge.Sângele face parte din noi.Prin Jocuri,ne răpeau din identitatea noastră.

-Numele,vă rog.

-Kayla Price.

-Următorul.

     Apoi m-am pierdut în mulțimea de fete,îmbrăcate la fel.Am reușit să-l găsesc pe Ace în cealaltă mulțime.Mi-a zâmbit și mi-a șoptit "luptă",iar eu i-am zâmbit înapoi,deși îmi era destul de greu.În timp ce acea doamnă din Capitoliu își spunea discursul pe care îl auzim în fiecare an,mii de gânduri îmi invadau capul.Dacă nu mă ofer voluntară,atunci mă întorc la aceeași viață plictisitoare.Dacă mă ofer voluntară,atunci ori mor într-o luptă sângeroasă pentru un spectacol,ori câștig și atunci Jocurile mă vor urmări toată viața.Dar pentru asta m-am născut,nu?Pentru Jocuri.

-Doamnele întâi....

Înainte de a-mi da seama ce se întâmplă,strig:

-Mă ofer voluntară ca tribut.

     Îmi fac loc între oameni,mergând către aleea care desparte cele două mulțimi.Doi apărători ai păcii mă înconjoară.Mă îndrept hotărâtă spre podium,încercând să par cât mai dură, chiar dacă bătăile inimii mi s-au accelerat,iar emoțiile mi-au năvălit în suflet.Am urcat pe scenă,mergând către microfon.

-Care este numele tău?

-Kayla Price.

     M-am uitat la mulțimea de oameni.Unii păreau triști,alții bucuroși pentru că nu au fost aleși.Dar majoritatea oamenilor păreau uimiți.Uimiți că o fată de doar 15 ani,scundă s-a oferit voluntară la Jocuri.Mă priveau de ca și cum aș fi fost moartă deja.Până și Ace părea uimit.Poate ar fi trebuit să-i spun ce aveam de gând să fac.Dar știam că mă va face să mă răzgândesc.

-Foarte bine.Acum și băieții...

     Nici n-a apucat să spună bine ultima frază pentru că o voce masculină s-a auzit din mulțime.

-Mă ofer voluntar ca tribut.

     Doi apărători ai păcii l-au escortat pe băiat.Așteptam cu sufletul la gură pentru a vedea care este rivalul meu.Cel pe care va trebui să-l omor pentru a-mi asigura victoria.M-am uitat atentă către tribut.Aș putea recunoaște oriunde acel păr auriu perfect aranjat si acei ochi verzi superbi.Era Ace.

     A urcat pe scenă cu pași hotărâți.Ne-am uitat unul la altul.Nu înțelegeam de ce a făcut asta.Dar evenimentul mi-a confirmat ceea ce știam deja:nu pot avea încredere în nimeni.Credeam că Ace este prietenul meu,dar acum suntem dușmani pe viață și pe moarte.Ne cunoaștem slăbiciunile reciproc,de aceea va fi greu să luptăm unul contra altuia.Mă întreb dacă și-a propus înainte să se ofere voltuntar sau dacă s-a oferit doar ca să mă ucidă.

     Ne-am uitat unul la altul.Nu puteam să citesc nicio emoție pe fața lui.Încercam să fiu cât de indiferentă posibil,dar nu cred că am reușit.Ne-am strâns mâinile ferm,apoi s-a auzit celebra replică:

-Fie ca sorții să fie mereu de partea voastră.

Heyyy!!! :)
Sper că v-a plăcut capitolul.
Aștept părerile și comentariile voastre. ;)