Capitolul 4

37 8 1
                                    

     Mă ridic și mă duc spre fereastră.Trag draperia și o lumină strălucitoare invadează camera.Privirea îmi este furată de minunatul peisaj de afară.Clădiri mari și frumoase sunt împrejmuite de copaci verzi și bogați.Pe cerul senin plutesc câțiva nori cenușii.

     După puțin timp,văd mulțimea de oameni care ne așteaptă.Sunt îmbrăcați foarte...să spunem strident.Cu peruci de toate culorile,multe accesorii și haine stilate.Aceștia strigă și fac cu mâna către tren.Spre noi.

     Trag repede perdeaua și stau după ea.Nu cred că sunt pregătită să-i văd.Dacă fac o impresie greșită?Atunci nu voi avea sponsori și voi muri în prima săptămână din arenă.Dar apoi îmi amintesc ce a spus Aviana :

-Este important să vă remarcați.

     Dar cum?Ce aș putem să fac pentru a mă remarca?Atunci îmi vine o idee.Iau harta Panemului de pe masă și marchez pe ea,cu un "x" mare Districtul 2.

-Ce încerci să faci?mă întreabă Ace.

-Încerc să ne facem remarcați, îi răspund.Apoi am deschis repede fereastra și am făcut cu mâna mulțimii,în timp ce țineam harta.Am încercat să afișez un zâmbet sincer și mi-a reușit.Oamenii se uitau la vagonul nostru,aplaudând și strigând.

     Spre surprinderea mea,Ace stătea pe scaun.Nu s-a apropiat de geam,nici nu a văzut oamenii.Stătea și se uita în gol.Aproape că mi-a fost milă de el.Dar mi-am amintit că eram,totuși,dușmani.

     După ce trenul s-a oprit,ne-am dus la Centrul de Remodelare.În timp ce sunt aranjată,încerc să-mi cunosc echipa pregătitoare.Aceasta este formată din două fete și un băiat.Prima are pielea de un roz deschis,buze foarte roșii și părul blond,tuns scurt.A doua are pielea de culoarea ciocolatei,părul roșcat,lung și drept,iar buzele sunt colorate cu un ruj alb.Băiatul este destul de scund,poartă ochelari mov și are părul negru,scurt.Mă așteptam ca aceștia să vorbească doar despre modă sau să bârfească despre anumite lucruri nesemnificative.Dar,spre surprinderea mea,stăteau toți foarte serioși.Nu au afișat nici măcar un zâmbet și nu au vorbit deloc.Nici cu mine,nici între ei.

     Când au terminat cu înfrumusețarea mea,aproape că nu m-am recunoscut.Părul meu negru era acum aranjat,prins la spate în formă de trandafir,iar în față mi-au lăsat o șuviță să curgă pe partea stângă.Sprâncenele mele erau pensate,iar unghiile sunt lucioase și curate.

-Cred că arată destul de bine,spune femeia blondă.

-Da,arată bine,dar nu foarte bine,îi răspunde cealaltă.

-Am făcut tot ce am putut.Nu avem cu cine să lucrăm.Adică uitați-vă și voi la ea,zice băiatul plin de dispreț.

     Vorbeau despre mine,în fața mea,ca și cum nu putem să-i aud.Voiam să le răspund,pentru că mă simțeam atacată.Dar nu trebuie să îmi fac dușmani.Nu vreau să apar drept tributul care și-a trimis echipa pregătitoare la spital.Așa că doar le-am zâmbit fals.

     După puțin timp,cei trei au plecat,lăsându-mă singură în încăpere,întinsă pe un pat de sticlă.Probabil s-au dus să-mi cheme stilistul.Speram ca măcar el să fie normal.

     La un moment dat,aud ușa deschizându-se,iar niște pași apăsați se apropie de mine.Mă ridic ușor,ținându-mi ochii închiși.Când nu mai aud pași,îmi deschid ochii.

-Ethen,îmi pare bine de cunoștință.Eu voi fi stilistul tău.

     Ethen are între 20-30 de ani.Este destul de înalt,are părul gri,tuns foarte scurt și ochii verzi.Poartă un tricou și pantaloni albi.Tot corpul,în afară de cap și gât,îi este acoperit de tatuaje.Spre deosebire de echipa pregătitoare,el îmi zâmbește.Nu l-am mai văzut până acum.De obicei cei mai experimentați stiliști primesc Districtul 2.

-Kayla,încântată,îi răspund.Ești nou la Jocuri.

-De fapt,am făcut parte din echipa pregătitoare a Districtului 2 de la 18 ani.Dar anul acesta am fost promovat ca stilist,spune el pe un ton destul de copilăresc.

     Mă uit la el,serioasă,dar nu îi răspund.Dau afirmativ din cap.Ethen pare un om plin de viață,energic,optimist și pueril.Cred că am nevoie de o persoană că el.Cineva care să mă influențeze pozitiv.

-În regulă,atunci.Urmează-mă.

     Intrăm într-o cameră destul de mică,dar aranjată frumos.Pereții sunt acoperiți de un tapet roșu intens.Covorul este alb și moale,încât nu mi se aud pașii când calc pe el.În centru se află o canapea brodată cu fir de aur,iar lângă fereastră se află un buton cu care poți să schimbi priveliștea de afară.

-Kayla,să vorbim despre ținuta ta.Aș vrea să-ți consult părerea.Tu ce idei ai pentru ținută?

     Întrebarea lui m-a uimit.De obicei,tributurile nu au nici un cuvânt de spus despre haine.Chiar dacă nu le place ținuta,nu pot să se opună.

-Nu m-am gândit la acest aspect până acum...

-Probabil știi că,de obicei,costumul trebuie să reflecte specialitatea Districtului.Dar,pentru că sunt Jocurile tale,vreau ca ținuta să oglindească o parte din personalitatea ta.Deci,Kayla,spune-mi despre tine.

-Păi,sunt din Districtul 2,sunt o profesionistă,am 15 ani...

-Stai,stai,stai,mă întrerupe Ethen.Știu deja lucrurile acestea.Doar vorbește-mi despre ce îți place să faci,dacă ai avut planuri de viitor...

     Nu înțeleg de ce Ethen este chiar așa de drăguț cu mine.De vrea să mă cunoască așa de bine.Ce vrea să spună cu planuri de viitor? Cel mai depărtat viitor pentru mine sunt Jocurile.Dacă le voi câștiga,nu știu cu ce mă voi ocupa în continuare,dar dacă nu le voi câștiga....

-Nu știu ce să-ți spun.Viața mea orbitează doar în jurul Jocurilor.

-Bine.Atunci,care este arma mea preferată?

-Îmi place să folosesc....pumnalul.

-Pumnalul?!spune Ethen mirat și începe să râdă.

-Ce este așa de amuzant?

-Nimic...doar nu am mai văzut pe nimeni să folosească pumnalul,până acum.Oricum.Spune-mi altceva despre tine.

-Altceva?Stai să mă gândesc....Îmi place să privesc marea,răsăritul.

-Foarte bine.Deja am o idee.Ce zici de propunerea mea:un costum care să vă arate învingători.Aș fi vrut să-ți fac o rochie care să reflecte valurile.Dar cum specialitatea Districtului 2 este zidăria,îți voi face un fel de armură,dar de culoare albastră.

-Da,este bine.

-Încă nu am vorbit cu Thia,stilista lui Ace,dar sunt sigur că va fi de acord.

     La auzul numelui lui Ace mă trece un fior.Aproape că am uitat de el.Încă nu am găsit un răspuns la întrebarea care mă macină:de ce s-a oferit voluntar la Jocuri.Trebuie să vorbesc cu el....



Heyyy! :)
Mulțumesc pentru că ați citit.
Aștept părerile și comentariile voastre. ;)

A career story (Hunger games)Where stories live. Discover now