Înainte de a începe as vrea sa va spun cat de rău îmi pare de lunga mea absenta.Am avut un an greu,am pierdut o persoană draga,intr-un cuvant a fost o perioada lunga si nasoala a vieții... Dar acum,cu un dor mare in suflet sa continui sa scriu si un dor si mai mare sa va citesc din nou comentariile va urez SPOR LA CITIT!!
*******************
Sa fug de probleme nu era stilul me si nici nu aveam de gând sa-l las sa devina.
Zilele trecute,l-am sunat pe director pentru a-l anunța de revenirea mea la locul de munca.La început acesta s-a împotrivit puțin,sugerandu-mi sa mai aștept o perioada pentru a-mi revenii complet,dar l-am refuzat. Ma saturasem să-mi las gândurile sa ma sugrume încet furandu-mi clipele frumoase ale vieții.
"Inca doua ore pana ce tura mea începe" gândesc eu,uitandu-ma la ceas.Ma îndrept către baie pentru o baie buna,menită sa ma relaxeze înainte de o noua noapte alba după o lunga perioada.Umplu cada cu apa fierbinte si intru lasandu-ma pe spate si încet închizând ochii.Ma gândeam ce aveam sa găsesc in seara asta si daca îmi voi găsii puterea sa ma înfig din nou in ușile pizzeriei așa cum o făceam odinioară.In comparație cu liniștea ce ma învăluia simțeam cum mintea mea urla,încercând sa găsească răspuns la întrebările in care se îneca încet.
După ce-mi inchei baia,ma înfășor intr-un prosop si deschid incet ușă baii, cercetând atent holul,apoi intr-o fracțiune de secunda ajung in dormitor,inchizand ușă in urma mea.
Acum urma greul...Ma îndrept spre dulap sa-mi scot de la "naftalina" iubita uniformă.O scot din dulap si o privesc o vreme înainte de a o abandona pe pat pentru a-mi usca parul.
Timpul zboară atunci când nu ești atent,ramanandu-mi doar o jumătate de ora.Ma îmbrac si merg spre bucătărie de unde șterpelesc ceva de ronțăit pentru mai târziu si plec.
Deșii ma așteptam ca drumul sa m-i se para lung,trecuse al naibii de repede aducandu-ma in fata pizzeriei.Parchez aproape de intrare si ma dau jos.Ma uit câteva momente la ușile ce aveam sa le deschid cat de curând.
Ana:La naiba cu tot...Sa vedem cu ce poate locul asta sa ma mai uimească!*urlu in parcare,reacția mea putand servii si ca bilet de intrare spre Sapoca Land...daca cineva ar fi fost acolo sa ma vadă*
După micul meu "discurs încurajator" deschid usa si intru,inchizand-o in același timp cu ceasul ce bătea miezul nopții.Începuse din nou...
Las un oftat lung sa umple liniștea înainte de a-mi croii drum spre prăfuitul meu office.In drumul meu trecând pe lângă toalete,loc ce-mi făcu câțiva fiori să-mi coboare pe șirea spinării.
Ajunsa in office,ma așez pe scaun si incep sa ma uit pe camere.Tot era inca liniștit,nimeni nu-si arătase încă fata.Începusem sa ma gândesc ca poate doar ce ma trezisem dintr-un vis si totul fusese doar in mintea mea.Sau cel puțin așa gândeam eu in timp ce ma uitam pe camere cu un zâmbet trist pe fata,pana ce totul devine negru,ceva acoperindu-mi ochii.
?:Ți-a fost dor de mine?
********************
Nu ma omorâți cu pietre dar Wolfy va lăsat iar în coada de peste...Dar ce pot spune,acesta a fost capitolul 37.Sper ca va plăcut si...ne vedem in capitolul viitor.Wolfy terminat~
