Ha...ha...ha...*cad in genunchi*Cred ca i-am pierdut...cel putin deocamdata.*ma uit spre voi*H-hey guys!!Erm...posibil va intrebati de ce dupa atata timp incep noul capitol cu urmariri,hehe...Pe scurt,sunt sigura ca multi vreti sa-mi faceti felul pentru toate intarzierile,dar priviti partea buna,cand v-am dezamagit eu,no?Oricum,in sfarsit am reusit sa-mi termin treburile,sa ajung cu episoadele la zi la Yuri on ice!(Yurio my love <3)iar acum ce era mai important,voi!!*ma ridic si calc pe o creanga*Sh*t...Ne vedem la finalul capitolului,Fuego fie cu voi!!*o rup la fuga*
**********************************************************************************
***Ora 12:30***
Timpul trece destul de repede,nu credeti?Vremea deja a inceput sa se raceasca incetul cu incetul,facandu-ma din ce in ce mai dornica de un loc confortabil si calduros.Zilele in ca sunt incalzite de razele jucause ale soarelui dar cand noaptea pune stapanire pe tot,simti mici fiori coborandu-ti pe sirea spinarii,atunci cand vantul decide sa-ti sopteasca la ureche.
Acest tablou se realizeaza chiar in fata ochilor mei pe jumatate inchisi inca,dar care din rasputeri se straduiau sa se deschida.Se pare ca ''dimineata'' mea incepuse cu contemplarea a tot ce ne inconjoara,dar si cu o dorinta arzatoare pentru o cafea tare si fierbinte care sa-mi incalzeasca sufletul si sa-mi dezmorteasca trupul.
Imi aud telefonul sunand,dar parca se auzea atat de incet,de parca cineva inabusea din ce in ce mai mult orice zgomot.Ochii mei decid in final sa cedeze tentatiei celor "inca 5 minute" si incet se inchid fara prea mult efort.Era atat de bine,atat de cald...intr-un cuvant paradisul,dar nu pentru mult timp.Caci in secunda urmatoare raceala podelei pune stapanire pe mine.Faptasul fiind chiar tata,care in incercarea lui "blanda" de a ma trezi,ma "zmulsese" din pat impreuna cu patura de care inca ma tineam agatata ca de o ultima speranta.
Tata:Nu mai fi asa dramatica si ridicate de pe jos*spune acesta razand*
A:So-somnul meu...*spun eu printre zmiorcaielile menite sa-l induioseze pe tata,dar in loc sa cedeze acesta pleaca din camera razand in timp ce la subrat imi cara perna si patura,mult iubite*
Cu toata viteza pe care o aveam in acel moment ma "afund" in dulapiorul meu,nu in cautarea Narniei,ci mult mai bine,a unor haine cu care sa-mi salvez pielea de fiorii reci ce-o necajeau neincetat.Apoi imi croiesc drumul spre bucatarie,unde narile imi sunt invadate de mirosul proaspat al cafelei,ce astepta singuratica pe masa pustie.Imi i-au avant iar la cativa milimetri de tinta,realitatea cruda decide sa se amestece,cana disparand din raza mea vizuala in mana tatei care citea linistit ziarul.
Tata:Ai decis sa apari si tu in peisaj,eh?*spune razand*
A:Eu...argh...ca-cafea...
Tata:Ai 18 ani,nu-mi spune ca aragazul e inca o enigma fata mea...
Nu cred...asta e una din acele dimineti in care sunt tinta umorului tatalui meu...De obicei,la inceput incerc sa-l ignor dar in final incaierarea e in floare,avand acelasi caracter si minte nebuna,iar in final mama trebuie sa gaseasca o metoda de a ne "calma".Nu voi uita niciodata iarna in care vecinul nostru ne-a udat pe mine si tata cu furtunul pentru ca ii stricasem somnul de dupa amiaza...Simt cum un fior imi coboara pe sira doar la gandul acela.Fac cale intoarsa spre camera mea,pentru a-mi lua armura si arma,acestea constand in haina si portofelul meu,caci aceste doua elemente nemaivazute erau necesare pentru aventura mea la aparatul de cafea de la coltul strazii.Ma incalt si deschid usa,dar chiar inainte de a porni la drum dau de primul obstacol...
A:Jack...*spun eu cu o expresie neutra*
J:E una din diminetile alea nu?
L:Despre ce tot vorbiti?*spune aceasta curioasa,rasarind din spatele lui Jack*
