DAVIS

VIII

Au trecut deja patru zile de când nu am mai dat pe la școală și cred că am o mulțime de absente.
-Maya, grabeste-te, tipa mama de undeva din casa.
Îmi îmbrac și bluza, după care cobor jos luandu-mi rucsacul in spate.

-Tu unde te duci?
-La școală. Ți-am spus că o să merg sa stau de vorbă cu profesorii tai.
-Dar mama...
-Nici un dar. Nu vreau sa mai aud nimic. Hai misca-te.

Îmi deschide ușa, iar eu ies pe ea ca o rafală urcandu-ma in mașină și asteptand-o pe mama.
-Pune-ti centura.
Fac cum spune femeia de lângă mine și îmi prind centura tinandu-ma cu mâna de ea.

Drumul e unul tăcut, între noi fiind o tensiune apăsătoare.
Cobor din mașină și fix atunci se sună de intrare.
-Fugi că o să întârzii, mă sfătuiește mama. A și Maya, când termini orele sa vi direct acasă.
-Bine.

O iau la pas spre intrarea in liceu indreptandu-ma spre sala de curs a domnului Thomson.
Pășesc în aceasta și când mă văd toți se opresc din ceea ce faceau uitandu-se ciudat la mine.

-Buna dimineața! Îl salut pe profu'.
-Buna Maya! Ia loc.
Mă așez în prima banca lângă o fata blondina cu trăsături fine ale fetei. Aceasta îmi aruncă o privire scarbita, apoi se ridica și se muta cu o banca mai in spate începând să chicotească cu celelalte fete.

-Gata domnișoarelor, se rasteste domnul Thomson la ele.
Ia cartea de engleza de pe masa și se apropie de mine.
-Ai mai lucrat acasă?
-Da, am făcut douăzeci și trei de teste.
-Bravo! Uite, fă testul patruzeci și doi. Dacă nu știi ceva să mă întrebi.

Aprob din cap , după care îmi scot un caiet din ghiozdan și mă apuc sa fac acel test.
-Profu' noi doua am terminat.
-Si noi, spun cei trei din a treia banca.
Se pare că iar o să rămân singura.
-Copii, nu o să mai facem pregătire că nu mai avem când. Ne vedem sâmbătă la opt dimineața în fața liceului..

-Bine. Buna ziua! Îl saluta in grup elevii după care părăsesc clasa.
Îmi văd în continuare de exercițiile mele dandu-mi mici bătăi de cap unele, insa mă descurc, nu sunt chiar așa grele.

-Maya, îmi pronunța numele profu', iar eu îmi ridic capul privindu-l întrebător.
-De ce ai lipsit atât de la școală?
Îmi musc buza de jos încercând să găsesc o scuza buna, dar nu îmi trece nimic prin cap în acest moment.
Se ridica de la catedra venind spre mine cu mâinile băgate în buzunare.

-Ai probleme acasă?
Oare știe ceva despre situația mea cu tata? Nu, nu cred. Nu are de unde să știe, nu am spus nimănui și nici nu o să spun.
-Nu, spun lasandu-mi capul în jos fiind intimidata de el.

-Hai continua testul.
Mă apuc sa rezolv și ultimele trei exerciții care mi-au mai rămas , iar după ce le termin mă ridic și ii inmanez caietul domnului Thomson ca sa le verifice.

-Wow! Tu chiar nu ai nici o greșală.
Îi arunc un zâmbet timid în locul unui mulțumesc, dupa îmi iau geaca de pe scaun și rucsacul și dau sa plec, insa sunt oprita de profesor.
-Cine merge cu tine la olimpiada?
-Pai nu mergem cu autobuzul scolii?
-Nu, nu putem sa luam un autobuz pentru șase copii.

-Pai și ceilalți cu ce vin?
-Cu părinții.
-Mami e la servici sâmbătă dimineață și nu poate să meargă cu mine.
-Pai și tatăl tău?
Îmi las capul în pământ neștiind ce să îi răspund.
-E plecat, zic in cele din urmă. Se pare că nu o să mai merg, murmur dezamăgita.

-Maya, nu te prostii. O să mergi cu mine.
-Nu, nu vreau sa va deranjez.
-Nu mă deranjezi, din contra îmi place prezenta ta. Deci ne vedem sâmbătă, da?
-Da, zic ezitând putin. Buna ziua!
-Pa, Maya.

Părăsesc clasa indreptandu-ma spre ieșirea liceului. Nu o să stau la școală, nu am chef sa dau ochii cu colegii mei și mai ales cu profesorul de matematica.

Îmi bag mâinile în buzunare și îmi las capul în pământ continuând să merg spre casa.

Bag Cheia în ușa și patrund înăuntru aruncandu-mi rucsacul pe unde apuc și punandu-mi geaca in cuier.
-Maya, ce e cu tine acasă la ora asta? Întreabă mama enervată.
-Am terminat orele.

-Domnisoara pe cine crezi tu că păcălește? E abia zece și din câte știu termini la unu și ceva.
O privesc nepăsătoare și impasibilă. Nu o să mai îmi bat capul cu ea, nu o să mai îmi bat capul cu nimeni, de azi o să trăiesc după propriile reguli, nu o să mai fiu bătaia de joc a nimănui.

-Ia loc, zice din nou, insa de aceasta data pe un ton mult mai calm. Trebuie să vorbim.
-Te ascult.
-Dupa cum bine știi am vorbit azi cu profesorii tai și domnul Garcia, profesorul de matematica mi-a spus că ești paralela​ cu materia lui.
-Asta știam deja.

-Da, dar ce nu știi e că m-a sfătuit să te pun să faci ore suplimentare.
-Mami, știi bine că mereu zic că o să lucrez la mate acasă, insa când mă apuc nu știu să fac mai nimic.
-Tocmai de asta o să faci ore suplimentare cu domnul Garcia.
-Poftim? Nu poți să îmi faci asta, nu o să mă duc, o informez de-a dreptul revoltata ridicandu-ma de pe scaun.

-Maya nu ai încotro, la anu ai bacu și tu nu știi nimic la aceasta materie.
-Eu cu ăla nu o să fac nici o pregătire, spun accentuând fiecare cuvânt și părăsesc încăperea.

Intru furioasă în dormitor trântind ușa și o incui cu cheia. Nu am chef sa mai fiu deranjeata de nimeni.

Mă așez pe pat luând o perna și strangand-o cu putere la piept. Dintre câți profesori sunt ea tocmai la ăsta s-a hotărât să mă trimită sa fac pregătire? Tocmai la ăsta pe care nu il suport și nu mă suporta. Il detest.

Am nevoie să vorbesc cu cineva despre toată aceasta situatie, am nevoie de un sfat sau cel puțin de o încurajare.
Iau telefonul și îl apelez pe Bryan.
-Maya, sunt la ora, te sun eu mai târziu.
-Bryan stai. Am nevoie de tine.

La aceste cuvinte satenul se scuza de la ora și părăsește clasa indreptandu-se spre baie probabil.
-Gata, te ascult. Ce s-a întâmplat?
-Mama a fost azi la școală să vorbească cu profesorii și a hotărât împreună cu domnul Garcia sa fac ore suplimentare cu el.
-Pai și ce ai de gând să faci?

-Nu o să mă duc, spun cât pot de sigură.
-De ce?
-Pentru că bărbatul ăla o să mă terorizeze și o să-și bată joc de mine.
-Nu cred că e atât de rău pe cât zici tu.
-Bryan, ai văzut și tu cum se comporta cu mine.

-Da, însă asta e felul lui de a fi. Așa face cu toți și să știi că ceilalți nu pun la suflet, ba din contra se amuza cu el.
-Multumesc că îi iei apărarea. Halal prieten! Afirm închizând telefonul fara ai da dreptul la replica măcar.

Pufnesc de-a dreptul exasperată neștiind cum sa gestionez aceasta situație.