DAVIS

14. "Esti asa frumoasa."

A trecut o săptămâna de la acel incident cu Davis, iar de atunci nu am mai avut nici o legătură cu el. L-am evitat cat am putut de mult, nu m-am mai dus nici la pregătire, dar bineînțeles că mama nu știe. În tot acest timp in care trebuia să mă aflu la acele ore suplimentare preferam sa ies cu Bryan sau Akim.

-Maya, ti-ai luat tot ce îți trebuie? Mă întreabă mama.
Îmi mai verific odată bagajul și când sunt sigură că nu îmi lipsește nimic părăsesc camera și cobor jos.
-Sunt gata, spun entuziasmata de aceasta excursie.
Abia aștept să ajungem acolo și să ne distrăm.

-Haide, deja suntem în intarziere.
Părăsesc casa împreună cu mama și o ajut să îmi așez bagajul în mașină, apoi urcam și noi indreptandu-ne spre liceu.
-Maya, sa mă anunti când ajungi și să fi cuminte. Să nu faci prostii.
-Da mama, poți să stai liniștită.

Ajunsă în curtea liceului îi văd deja pe toți invartindu-se pe lângă cele două autocare. Îmi iau rămas bun de la mama și mă îndrept intracolo târând trolerul după mine.
-Era și timpul. Credeam că nu o să mai vi, zice Bryan postandu-se in fața mea și oferindu-se sa mă ajute cu bagajul.

Îmi ia geamantanul și îl baga in locul de bagaje din autocar.
-Buna Maya! Mă salută Davis apărând de nicăieri.
-Buna dimineața!

Mă uit puțin prin jur, după care il zăresc pe domnul Thomson discutând ceva cu un elev. Mă îndrept intracolo, iar când mă vede acesta îmi zâmbește dulce venind spre mine.
-Ce faci pitico? Mă întreabă luandu-ma de obraji ca o bătrânica.
-Bine, zic încă somnoroasa. Mergeți cu noi in autocar?

-Nu, îmi pare rău, insa o să merg cu unsprezece B.
-De ce?
-Nu eu am decis asta, ci directorul.
-Deci o să merg in autocar cu domnul Garcia?
-Da.
-Minunat!

Mă întorc dezamăgită la clasa mea și mă așez pe scările autocarului facandu-mi de lucru cu unghiile.
-Maya știu că te prost-dispun, dar poți face un sacrificiu și să nu mai fi așa botoasa, îmi zice imitandu-mi botul pe care il am.

-Nu sunteți dumneavoastră de vina pentru asta.
-Mda... Se pare că domnul Thomson e cauza.
Îmi ridic capul spre el sfredelindu-l cu privirea.
-De ce insistați atât cu domnul Thomson?
-Pentru că îl adori.

-Da, asta așa e, însă îl ador ca pe un simplu profesor, nimic mai mult.
Îmi aruncă o ultima privire sclipitoare urmată de un zâmbet ștrengar ,apoi li se adresează celorlalți:
-Copii, haideți în autocar. Trebuie să plecăm.

Aflandu-ma deja in autoturism pot să îmi aleg locul pe care vreau sa stau așa că decid să mă așez în spatele șoferului.
-Maya, eu o să stau cu Bryan in spate, sper că nu te superi, mă anunță Akim.
-Nu, stati liniștiți, le zâmbesc dulce.

Sinceră să fiu chiar nu aveam chef sa stau cu zvăpăiații aia doi. Sigur ar  vorbi tot drumul și ar face o grămadă de ciudățenii.

După ce toți își ocupă locurile intra și domnul Garcia care se așeză lângă mine. Îi arunc o privirea acuzatoare, iar acesta mi se adresează:
-Doar asta mai era liber.
Îmi dau ochii peste cap și îmi bag căștile în urechi dând volumul la maxim muzicii.

La scurt timp după ce am plecat spre destinație primesc un mesaj de la Akim in care îmi spune că Davis ia zis sa nu stea langa mine fiindcă vrea sa vorbească ceva cu mine legat de familia mea.
Cat de idiot poate să fie?
Mă gândesc să îi zic vreo două, insa renunț la aceasta idee fiindcă nu vreau sa fac o scena aici în fața tuturor.

Acesta imi aruncă din când în când niste priviri fara perdea.
Mobilul vibrează din nou și îl deschid exasperta gandindu-ma chiar sa îl închid.