DAVIS

Capitolul 16

Aseară am adormit în gânduri, cu o mulțime de întrebări în cap.
Sunt așa amețită că nu mai știu nimic de mine. Îmi iau geaca pe mine și cobor jos, în restaurant pentru a lua micul dejun.
-Buna dimineața! Le urez prietenilor mei care deja mâncau.
-Neata!
-Hei Maya!
-Ce ai pățit?
-Nimic, sunt doar puțin amețită.
-Poate ești beata, încearcă Bryan să facă o glumiță.
-Da, m-am îmbătat aseară cu apa.
Cei de la masa încep să râdă la cele spuse de mine intorcand privirile domnului Garcia și ale altor câțiva elevi.

Apuc un sandviș de pe farfuria din mijlocul mesei și îl mănânc pe nerasuflate.
-Maya, spune o voce familiară punandu-si mana pe umărul meu. Acum putem vorbii?
-Sigur, îi zic domnului Thomson.

Mă ridic de la masa sub privirile curioase ale prietenilor mei și privirile ucigătoare ale lui Davis.
Ne retragem la barul din colțul restaurantului și îmi comand un fresh de portocale.
-Va ascult!
-Maya, cum am mai spus și aseara. Te plac, te plac foarte mult. Știu că nu e ok, să mă gândesc la tine în felul ala, dar chiar nu pot. Am încercat și tot ce am reușit să fac a fost sa te vreau și mai mult.
-Domnule Thomson, va respect foarte mult și pot să spun că sunteți unul dintre profesorii mei preferați, însă... Nu pot sa va vad mai mult decât pe un simplu profesor.

Ce mincinoasă! Afirma conștiința. La Davis te poți gândii ca la un iubit, dar la Eduard nu. Să știi că și Davis e profesor.

-Imi pare rău dacă te-am su...
-Nu-i nimic, îl întrerupt. Haideti sa uităm că acest moment a avut loc.
-Ok, aprobă acesta zâmbindu-mi părintește.

Cobor de pe scaunul înalt al barului și mă întorc înapoi la masa mea.
-Ce vroia profu? Întreabă Amber curioasa la fel ca ceilalți.
-Nimic... M-a întrebat dacă vreau sa merg si la faza națională a olimpiadei.
-A durat cam mult discutia ca sa fie doar atât, pune și Bryan paie pe foc.
-Pai a încercat să mă convingă că e o idee buna, mi-a explicat despre riscuri, dar și castiguri.

-Si ce o să faci? Se baga și Akim.
-Inca nu știu, mai am timp să mă gândesc.

***
Suntem de mai bine de două ore in acest autocar și deja simt cum tot stomacul îmi e întors pe dos. Nu ar fi trebuit să mănânc atât de dimineață.
-Maya, ești bine?
-Da... Sunt doar obosita, îl liniștesc pe Bryan.

-Vrei sa facem ceva?
-Ce?
Sta puțin pe gânduri, apoi cu o voce de pițipoancă îmi spune:
-Fata, fata hai sa face schimb de secrete.
Începem amândoi să râdem gălăgios intorcand câteva priviri printre care se afla și a domnului Garcia.

-Cred că ar fi mai bine să tacem.
-Da...

-Copii, pregătițiva. In zece minute o să oprim pentru a lua masa.
-Profu' mie nu îmi e foame, zice Byu. Pot să stau aici?
-Nu domnișoara. O să mergi și tu cu noi fie că vrei să mănânci sau nu.

Mă uit la el indiferenta , după care îmi razam capul de scaunul din fata.
Îmi e așa rău! Cred că o să vomit pe aici daca nu oprim mai repede.

Nu după mult timp autocarul se oprește, iar eu cobor ultima din el însoțită de Bryan care se tot grăbea.
-Hai odată, strigă acesta in urechea mea.
-Bryan, poți să o iei înainte dacă te grabesti.
Zis și făcut. Șatenul se uită pentru ultima dată la mine, după se întoarce pe călcâie și o ia la fugă spre grupul nostru de prieteni.

Merg liniștită spre intrarea micuțului local încercând să îmi mai diminuez puțin starea asta de rău.
-Hei, ești bine? Aud o voce cunoscuta de undeva din spate.
Nu trebuie să mă întorc ca sa îmi dau seama cine e, as recunoaște aceasta voce și dintr-o mie.
-Da, îi răspund fara să mă întorc.
Nu că n-aș fi vrut, însă îmi era frică că dacă o făceam riscam să mă pierd pentru a mia oară in acei ochi superbi.

Intru in local și îmi caut cu privirea prietenii , iar când îi zăresc mă duc ca un glonț fix spre masa lor.
-Aici erai, spune Amber. Unde ai fost?
-Nu mă simțeam prea bine și am mai stat puțin la aer.
-Si acum ești ok? Mă întrebă și Byu.
-Da, sunt bine.

Mă uit la Akim și primesc un zâmbet ștrengar din partea lui. Asta ce o vrea sa insemne?
-Ce vă luați?
-Eu vreau o ciocolata caldă, ii informez.
-Atat? Întrebă Akim.
-Da.
-Ok... Eu o să-mi iau o cafea și o apa.
-Iar noi vrem trei pizza cu mozzarella.

După ce chelnerul ne aduce comanda începem să ne savuram fiecare ce a luat deschizând un subiect interesant de vorbă.
-Maya, putem vorbii puțin? Abia murmură Akim.
-Sigur.
Ne ridicăm de la masa și părăsim micutul restaurant oprindu-ne pe terasa acestuia.

-Ce s-a întâmplat?
-Nimic... Adică, o cam plac pe Byu.
-Si de ce ai fata asta?
-Pentru că nu știu dacă și ea mă place.
-Pai ce ar fi să aflii.
-Exact de asta vroiam sa vorbesc cu tine. Nu poți să vorbești tu cu ea și să o întrebi ce părere are despre mine?
-As putea , dar nu o s-o fac.

-De ce?
-Pentru că ești bărbat în toată firea, nu te mai purta ca un adolescent îndrăgostit.
-Si ce ar trebuii sa fac ca să aflu daca mă place?
-Pai... Ce ar fi daca ai sta cu ea in autocar și ati discuta diferite chestii. Așa o să afli daca aveți și lucruri in comun și dacă îți zâmbește și e relaxată când vorbește cu tine înseamnă că te cam place și ea.

-Si daca nu o să se întâmple nimic din astea?
-Atunci o să vorbesc eu cu ea.
-Bine, merg pe mana ta.
-Eu as zice sa intram că după ne bănuiesc astia de ceva.

Akim îmi deschide ușa și mă lasă să intru eu prima , după care intra și el.
Ne așezăm la masă sub privirile sfidătoare ale lui Bryan și ne reluăm discuția de dinainte.

-Maine o să dorm până la două, ne mărturisește blondul din grupul nostru când părăsim restaurantul.
-Si eu, spune Amber.
-Byu, stai cu mine in autocar? O întreabă Akim puțin stângaci.
-Da, îi zice aceasta cu zâmbetul pe buze ,iar Akim se întoarce și îmi face scurt cu ochiul.

Cred că între ăștia doi e o chimie remarcabila și de pe luna, adică nu zic, sunt sigură că așa e.

Când urcam in autoturism, Akim se așează cu Byu undeva pe la mijloc, blondul cu Amber in spatele celor doi, iar eu cu Bryan ne punem undeva prin spate. Am de gând să dorm până acasă.

-Sunt așa obosit, se trezeste șatenul vorbind.
-Si eu, abia aștept să ajungem acasă.
-Hai sa ne jucam fazan, vrei?
-Da.
-Incepe tu.
Fac cum spune și mă apuc sa zic alfabetul în gând până acesta spune stop.
-R.
-Rata.
-Taranca.
-Caciula.
-Lacusta.
-Tatar.
-Arhitect.
-Esti F, îi tip in ureche bucuroasa.

***
-Mami am ajuns, tip cat pot de tare din hol.
Mama vine imediat in întâmpinarea mea și mă pupă pe ambii obraji strangandu-ma cu putere în brațe.
-Sa înțeleg că ți-am lipsit?
-Nici n-ai idee cat de rău e fara tine. Ce vrei să mănânci?
-Nu îmi e foame. Am oprit pe drum și am mâncat. Tot ce vreau acum e să îmi fac o baie fierbinte ,iar apoi sa dorm.

-Ok scumpo. Atunci ne vedem mâine. Te duci la școală?
-Nu, nu se duce nimeni. Suntem prea obosiți ca sa ne trezim.
-Cum vrei. Noapte buna!
-Noapte buna mami!