DAVIS

28.

Sunt atât de obosita că nici nu îmi vine să mă ridic din pat, insa cu chiu cu vai reușesc să intru la baie și să îmi fac toaleta de dimineață.
Mă postez in fata micuțului dulăpior din colțul camerei și îmi scot o pereche de blugi negrii și un tricou alb.

Îmbrac hainele și îmi prind parul intr-o coada in vârful capului, după incalt tenesii de culoare cerului și cobor la recepție.
Sunt întâmpinată de zâmbetul îndrăzneț al colegului meu.
-Buna dimineața! Ii urez postandu-ma in fata lui.
-Ai cam intarziat, dar te iert. Data viitoare nu o să mai fac asta.

-Si mă rog, cine ești tu că sa mă ierți?
-Fratele șefului și ai face bine să mă asculți daca nu vrei sa sfârșești data afara.
La cele spuse de el fac ochii mari privindu-l inlemnita.
Am dat de naiba!

-Am nevoie de produse de curățenie, îi spun cu superioritate deșii știu că nu e cazul sa fac pe dura.
-Imediat, zice silabisind.
Ce om!

Se face nevazut in spatele unei usi din lem masiv iesind mai apoi cu o galeata, un mob si diferite sticle cu solutii.
-Poftim.
-Multumes! Zic cu jumatate de gura.