DAVIS

I

Pășesc emotionata in curtea liceului privind pierduta in jur. E așa de diferit față de școala la care am studiat în Los Angeles.

Aici e mai multa destrăbălare, unii elevi fumează, alții consuma alcool și cred că se și droghează.

Fetele poarta haine neadecvate, cu decolteuri amețitoare și fuste mult prea scurte, iar machiajul strident nu face nimic altceva decât să le de-a o imagine ieftina, de ușuratice.

Îmi continui drumul linistita până la intrarea în instituție și când intru rămân cu gura căscată.

E așa mare și frumos. Holurile kilometrice și înalte au pereții vopsiți intr-o nuanță de roz pal care se îmbină perfect cu negrul dulapurilor.

Mă îndrept spre capătul holului unde se afla biroul directorului. Bat de doua ori în ușa din stejar, din spatele ei auzindu-se un " intra" spus cu o voce răgușită.

-Buna ziua!
-Buna! I-a loc, zice barbatul trecut usor de treizeci de ani facandu-mi semn spre canapea.

Îl ascult și iau loc facandu-ma confortabila.
-Tu trebuie sa fi noua eleva, continua acesta cu aceeași tonalitate ca mai devreme.
-Da.

-Imi pare bine că ai optat pentru acest liceu.
-Si mie, îl mint pe rector in fata.
Sincera sa fiu as fi preferat vechiul liceu chiar daca de multe ori mi-am dorit să îl schimb.

-Uite, asta e orarul tau, iar sala in care îți vei desfasura activitatea e la trei sute patru, etajul doi.
-Multumesc! Afirm luând bucata de hârtie din mana sa. O zi buna!
- La fel, replica dumnealui.

Părăsesc încăperea primitoare și mă îndrept spre sala de curs. Între timp arunc câteva priviri pe foaie să văd ce ore am azi.

Se pare că prima ora o să am Biologie și sper din tot sufletul sa nu fie la fel ca în Los Angeles altfel o să îmbătrânesc pe scaun, după am doua ore de Engleza, Sport și Chimie.

Așa ore grele din prima zi?
Intru in clasa și toate privirile sunt atintite asupra mea, un grup de fete care erau așezate în ultimele bănci începând să râdă zgomotos.

Nu le bag in seama și îmi văd in continuare de treaba. Ma asez în a doua banca de pe randul din mijloc si imi las rucsacul undeva pe jos.

Îmi scot telefonul din buzunar și încep să îl butonez așteptând să se sune.

-Dispari de pe locul meu, se aude o voce feminina de undeva din spate.
Îmi ridic capul din mobil și îmi îndrept atenția spre posesoarea vocii care mă ameninta din priviri.

Mă uit la ea încurcată neștiind ce să zic. Nu vreau să mă cert din prima zi sau să îmi creez probleme așa ca mă ridic lăsându-i locul ei.

-Hei, vino aici, îmi zice șatenul cu ochii verzi din spatele meu facandu-mi semn spre banca libera.
-Multumesc! Spun asezandu-ma.
-Cu plăcere. Apropo eu sunt Bryan, Bryan Williams, se prezintă baiatul intinzandu-mi mana.
-Maya, Maya Olsen.
-Imi pare bine sa te cunosc. Ești noua, nu?
-Da.
-De pe ce meleaguri?
-Sunt din Los Angeles, îl informez in zarva făcută de clopoțel.
-Si de ce ai ales tocmai Spania?
-Nu eu am ales, ci mama. Dacă ar fi fost după mine as fi rămas acolo.

Vrea să mai spună ceva ,dar nu mai apucă fiindcă profa de biologie intra in clasa trântind catalogul pe masa.
-Isterica, îmi șoptește Bryan provocandu-mi un mic chicot.

-Buna ziua!
-Buna ziua! Spunem toți la unison.
-Cum a fost in vacanta ? Ne întreabă profesoara căutând un pix în geantă.
-Foarte bine. Ar mai fi mers vreo trei luni, zice brunetul din prima banca.
-Super, a fost cea mai tare vara, mărturisește tafnoasa cu banca.