DAVIS

27.

După ce îmi fac rutina zilnica cobor în bucătărie și îl găsesc pe domnul Macit stand la masa și savurandu-si cafeaua în timp ce citea ziarul.
-Buna dimineața! Îmi ureaza cu un zâmbet amețitor.
-Buna dimineața! Ii urez la rândul meu.

-Ia loc, spune și se ridică de jos.
Se duce la frigider și scoate o farfurie cu omleta și un bol cu salată și mi le pune dinainte.
-Domnule Macit, nu era nevoie. Adică eu ar fi trebuit să fac asta.
-Maya, ești menajera nu bucătăreasă.
-Da, insa mă simt prost că faceți asta pentru mine.

-Nu ai de ce. Ai face bine să mănânci dacă nu vrei sa îți mănânc eu mâncarea.
-Puteti să mâncați și dumneavoastră dacă vreți.
-Nu mulțumesc. Tocmai ce am terminat și eu de mâncat. Și nu mi te mai adresa formal. Spune-mi Macit.
-Bine...

Mănânc repede sub privirile fara perdea ale brunetului, apoi mă scuz și mă apuc de treabă.
Intru mai întâi în camera lui Macit și dau cu aspiratorul, apoi iau o cârpă umedă și încep să șterg praful. Are atâtea poze cu o bătrânica simpatica. Probabil e bunica lui. Cred că o iubește foarte mult.
Șterg fiecare rama a pozelor cu grije punandu-le în aceleași poziții.

Iau și ultima fotografie și o analizez in detaliu. Era el alaturi de o fata roșcata cu un zâmbet frumos întipărit pe fata. Părea așa fericit in acesta poza, iar zâmbetul lui emana numai iubire.
Oare cine era fata asta?
-Ea era sora mea, se aude vocea lui de undeva din spate.

Parca mi-a auzit întrebarea și acum mi-a dat răspunsul.
-Si acum unde e? Îl întreb curioasa .
-A murit, zice și își lăsă capul în pământ.
-Imi pare rău. Nu am știut...
-Nu-i nimic. Am învățat să trăiesc cu asta. Eu o să plec acum. Daca ai nevoie de ceva mă suni. Ți-am lăsat numărul pe frigider.
-Macit... Ii pronunț numele și el se întoarce imediat.
-Da?

-Ai putea sa îmi dai salariul mai devreme. Chiar am nevoie de bani.
Mă privește blând cum a făcut-o și până acum și scoate din buzunarul pantalonilor portofelul.
Scoate din acesta o suma considerabila de bani și mi-o înmânează.
-Macit, sunt prea multi.
-I-ai, o să-ți prindă bine, zice și părăsește camera lasandu-ma cu  vorba-n gura.

Ce ore avea bărbații ăștia in cap? Nu am de gând să iau atâția bani. O să iau doar partea care mi se cuvine restul o să ii las.
Îmi continui treabă și fac curat in toată casa. Doamne câtă praf se poate astrange peste noapte.

-Tu ce dracu mai cauți aici? Mă întreabă Pelin facandu-si apariția în fața mea.
-Curatenie, o informez aranjând pernele de pe canapea.
-In momentul asta o să-ți iei bagajele și o să dispari din casa asta, îmi zice printre dinți cu un deget ridicat în sus.
-Dar domnul Macit a spus....
-Nu mă interesează ce a spus Macit, tipa acesta. Eu sunt logodnica lui și am aceleași drepturi că el așa că în momentul asta dispari din fata mea.

-Bine. Mâine la ce ora o să vin la muncă?
-Maine?! Nu, nu cred că ai înțeles. Te dau afara.
-De ce?
-Pentru că nu ești bună de nimic. Nici curat nu știi să faci.
-Va rog, nu mă dați afară. Am nevoie de bani.
-Si ce-mi spui mie? Du-te la produs, acolo se câștigă foarte bine.

La cele auzite fac ochii mari și urc sus. Îmi astrang repede lucrurile și părăsesc casa sub amenințările brunetei care mă privea cu zâmbetul pe buze din tocul ușii.
O lacrimă îmi părăsește ochiul și se prelinge lin pe obrazul rozaliu.
Cum pot unii oameni să fie atât de rai? Fara suflet, fără conștiință...

Cum pot sa îți arunce asemenea cuvinte in fata? Cuvinte care dor, care rănesc...
Ies pe poarta impunatoare, totul în jurul meu fiind în ceata din cauza lacrimilor care îmi inundaseră ochii.
Fix atunci în fața mea oprește o mașină neagra, însă îmi continui drumul nebagand in seama nimic.
-Maya? îmi pronunța numele o voce atat de cunoscuta, dar nu mă întorc.
-Maya, stai, spune și mă prinde de încheietura oprindu-ma.

-Lasa-ma, zic stergandu-mi lacrimile.
-Ce s-a întâmplat?
-Nimic...
-Nimic? Mie nu mi se pare a fi nimic. Unde ai de gând să pleci?
-Care mai departe de voi.
-De ce? Ți-am crești cu ceva sau...
Mă uit în ochii lui și scot banii pe care mi-i daduse de dimineață și îi înapoiez.
-Ce crezi că faci?
-Ma duc unde îmi e locul, zic și îi întorc spatele frângând după mine cele două geamantane.
Și acum ce o să fac? Unde o să mă duc?
Singurul loc în care pot să mă duc e la acel motel. Poate o să-l conving pe proprietar și o să mă lase să stau acolo  câteva zile și în schimb eu o să muncesc pentru el. Altă soluție chiar nu vad in momentul de față.

-Buna seara! Îl salut pe același recepționer.
-Buna! Ce vânt te aduce din nou pe la noi? Mă întreabă cu subanteles.
Daca as avea unde să stau i-aș fi dat o palma de toată frumusețea că sa ii șterg rânjetul ăla de măgar de pe fata.
-Vreau sa vorbesc cu proprietarul, îi zic răspicat și sigură pe mine.
-Nu e aici.
-Atunci o să-l aștept.

Îmi iau bagajele și le asez lângă canapeaua de piele prăfuită iar eu mă așez pe fotoliul de lângă care părea puțin mai curat.
Îl văd pe recepționer cum pune mana pe telefon și îl apelează probabil pe proprietar.

La scurt timp după acea discuție în fața mea își face prezenta același bărbat că ieri.
-Buna! Îmi zice pe un ton cu superioritate. Am auzit că vrei sa vorbim.
-Buna seara! Da, ați auzit bine.
-Pai te ascult, zice și se așează pe măsuța de cafea din fata mea.

Era un bărbat trecut de treizeci și ceva de ani iar statura sa impunătoare și privirea întunecată mă făceau să îmi fie teamă puțin.
Trag aer adânc în piept și îl expir zgomotos, după care incep sa vorbesc:
-Nu am unde sa stau. Sunt singura intr-o tara străină, fara nici un ban in buzunar. Nu cunosc pe nimeni și nu îmi găsesc nimic de munca.

-Asa și? Ce vrei să îți fac eu?
Îl privesc pierduta neștiind dacă sa continui sau nu.
-A-ti putea să îmi dați o camera in care sa stau și în schimb eu as putea sa muncesc.
Se uită la mine ducandu-si o mana pe barba abia crescuta și începe să o mângâie încet.
-Asta ar putea fi o idee buna. Chiar aveam nevoie de o menajera aici, insa vreau sa te avertizez că salariul e unul neavantajos.
-Pentru început mă mulțumesc cu orice suma.

-Pai atunci așa rămâne. De mâine poți să începi lucrul. O să îți dau jumătate din salariul mâine și cealaltă jumătate la sfârșitul lunii.
-Va mulțumesc! Spun radiind de fericire.
Recepționerul îmi dă cheile de la aceeasi camera și mă ajută cu bagajele până sus.

-Multumesc că m-ai ajutata!
-Cu plăcere. Ne vedem dimineață colega, bolborosește și îmi dă un cot in coasta facandu-mi scurt cu ochiul.
Ii zâmbesc forțat și îi închid ușa în nas . Bărbatul asta o să îmi de-a bătăi de cap.

Îmi pun mâinile în șolduri și zâmbesc mulțumită. Până la urmă am o camera doar a mea și o baie proprie.
Scap de geaca călduroasă și mă apuc sa fac curățenie și să îmi pun toate lucrurile la locul lor.
Mă prinde 01:00 noaptea și eu încă nu am terminat, insa abandonez totul și mă bag la somn fiindcă mâine dimineață o să încep munca și nu vreau sa dorm pe mine , iar restul lucrurilor o să le pun la punct mâine seară.