Accidental (Volumul 2 Din Greșeală) Pauză

Capitolul 25 - Un necaz nu vine singur.

M.J

Am făcut-o și pe asta. Ar trebui să mă felicit pentru stăpânirea de sine de care am dat dovadă. Da, am ieșit pe ușă fără să privesc în urmă. Ca un om nebun ce-i drept, ca un copil mic cu mâinile pe urechi, dar am făcut-o. Acum sunt liber, m-am eliberat de Jasmine, dar de ce nu mă simt fericit?

Îl privesc pe bărbatul care stă întins în pat, bandajat la cap și mă întreb ce mama naibii caut aici. Nu îl cunosc pe omul ăsta. Habar nu am cine este dar am intrat în salonul lui și aici am rămas deși e seară. Încă doarme, ceea ce e un lucru bun pentru mine, nimeni nu a venit să îl viziteze lucru care mi se pare oarecum ciudat.

Se presupune că am plecat, se presupune că nu îmi pasă ce se întâmplă cu Jasmine și totuși nu pot ieși din spital înainte să aflu ceva despre ea. Ore întregi au trecut și deși curiozitatea m-a ros și încă mă roade nu am făcut nimic să aflu cum se simte. Nici ai mei nu s-au obosit prea tare să mă caute. Ca și cum i-am invocat telefonul îmi vibrează în buzunar. Îl scot încet încercând să îmi calmez tremurul mâinilor și glisez cu degetul pe ecran. Este un mesaj. Nu de la cine mă așteptam însă. Nu mama este cea care mi-a scris ci Firat.

"Jasmine e bine. Lucrurile păreau grave dar se pare că nu a fost așa. A fost mutată într-un salonul 69."

Izbucnesc în râs citind numărul salonului. Ăsta e probabil cel mai ironic lucru pe care l-am auzit azi. Mă calmez imediat căci nu vreau ca bărbatul ce zace în pat să se trezească din cauza mea.

"Acum doarme, se va trezi abia mâine, i-au administrat ceva pentru somn. Nu-ți dau detalii pentru că nici eu nu știu prea bine ce. Ai tăi pleacă în curând, se duc acasă și mâine dimineață înainte să vină aici se vor duce la aeroport după părinții ei. Și eu mă duc acasă, ziua asta a fost nebună. Nu te întreb unde ești, sper doar să nu fii în vreun bar. Am auzit ce i-ai spus mamei tale dar și explicația ei. Cred că până acum ți-ai dat și singur seama că ai judecat-o greșit. În fine. Am vorbit și cu Cameron. Se pare că Jasmine a vrut să evite o pisică și din cauza asta s-a produs accidentul. Incredibil, știu."

Ei bine...știu și eu că am greșit, dar în momentul ăla chiar nu judecam corect. Să fie din cauza faptului că am donat sânge? Nu am mai auzit vreodată de un asemenea efect secundar dar mai mult ca sigur asta e și în nici un caz că aș fi îndrăgostit de Jasmine. Da, cu siguranță asta e mai plauzibil decât că aș fi îndrăgostit și că am înnebunit pe moment crezând că aș putea să o pierd. Asta e absurd. Recitesc mesajul și izbucnesc în râs încă o dată de data asta ceva mai încet ca prima.

Jasmine e bine, Jasmine e bine.

Fericirea nu durează decât câteva secunde însă. Mă enervez brusc și înjur în șoaptă. S-a pus în pericol, era cât pe ce să moară doar ca să salveze o amărâtă de pisică.

Femeie nebună!

Firat mi-a dat cam multe detalii despre ai mei. As putea să jur că în spatele lor se află și altceva. Poate se gândește că o să mă întorc înapoi să o văd nefiind convins de vorbele mele. Ceea ce el nu știe însă e că nu trebuie să mă întorc pentru că nici măcar nu am plecat. Nu trebuie decât să străbat holul căci, surprinzător, când m-am ascuns, am nimerit în salonul 60.

— Cine ești? aud și tresar speriat. Ce faci în salonul meu? Stai aici de ceva vreme. Te ascunzi de poliție cumva? mă întreabă și simt sarcasmul din voce. Dacă da atunci ai greșit locul. Mai mult ca sigur vei fi prins căci, spune încet și îl aud chicotind ușor, te afli în salonul unui deținut.

Ei bine, la asta nu mă așteptam. Din toate saloanele posibile am nimerit chiar aici?

Drăcie!