Accidental (Volumul 2 Din Greșeală) Pauză

Capitolul 13 - Ce norocos sunt!

Michael James...

Habar nu am cum am ajuns înapoi în apartament. Obrazul îmi arde și capul stă să îmi plesnească de durere. Nu îmi amintesc clar dar parcă Jasmine este cea care m-a pocnit, sau poate mă înșel.

Nu nu mă înșel, imaginea ei devine din ce în ce mai clară și pantoful care se îndrepta cu viteză spre capul meu din mâna ei a plecat.

Femeie nebună, nu e de ajuns că m-a plesnit de mi-a înroșit obrazul, m-a mai lăsat și inconștient.

Nu am leșinat din cauza loviturii ci din cauza sângelui. Urăsc sângele mai ales dacă este al meu și doar mirosul lui îmi face capul să vâjâie dar nu o să recunosc asta în fața ei niciodată.

Ce bărbat leșină când vede sânge?

Mai mare rușinea să vezi ditamai omul de un metru nouăzeci cum tremură ca o fetiță de la câteva picături de sânge. Am fost norocos primele două dăți că nu am leșinat, dar cred că șocul de a-mi vedea mașina lovită și vestea că trebuie să locuiesc cu Jasmine au fost mai puternice decât teama mea de sânge.

Sunt conștient dar nu deschid ochii încă, vreau să aud ce se discută în șoaptă lângă mine.

— Ar trebui să pleci până să se trezească, nu cred că o să îi convină prea mult să te vadă tot aici Cameron.

Cameron? Păcăliciul ăsta încă nu a plecat?

— Crezi?

— Sunt sigură! șoptește serioasă.

— Păi atunci cu atât mai puțin o să plec. M.J trebuie să înțeleagă că nu am avut de a face cu plecarea Isabelei. Și eu am fost la fel de șocat să aflu că a fugit.

Mda, să zicem că acum îl cred. Să zicem.

— Cameron, te rog! O să fie furios pe mine că i-am spart capul, dacă te mai vede și pe tine mai mult ca sigur ne aruncă pe amândoi pe geam.

Ei, pe tine draga mea Jasmine cu siguranță nu. N-aș putea să garantez pentru el însă.

— Lasă-l să încerce! De data asta nu mă voi mai lăsa pocnit. Nu am făcut nimic ca să merit asta. În plus, nu am venit aici de capul meu, mama lui m-a chemat.

De ce oare nu mă miră? În ultima vreme mama s-a băgat destul de mult în viața mea.

— Mătușa? De ce?

— Mi-a spus că ei pleacă pe undeva mai mult timp și are nevoie de cineva să... mai arunce câte o privire la el.

Ah, super! Am o bonă!

— Cam același lucru mi-au cerut și mie, spune ea oftând. Dar de ce atâta grijă, așa rău a fost când a plecat Isabel?

Se pare că am două bone! Ce norocos sunt!

— A fost foarte rău, sincer eu am crezut că o să înnebunească. A iubit-o pe Isabel cu disperare și cred că încă o iubește, dar o și urăște cu aceeași intensitate. Mai sunt două săptămâni și se împlinesc trei ani de când ea a plecat. Probabil de aceea ne-au cerut să stăm prin preajma lui.

Surprinzător dar uitasem de asta. De când Jasmine a apărut în viața mea, nu m-am mai gândit așa mult la Isabel. Probabil aș fi uitat complet de aniversarea celor trei ani de când ea m-a părăsit dacă nu ar fi apărut el.

Cameron are dreptate, o urăsc pe Isabel dar pentru că o iubesc încă. O urăsc pentru că m-a părăsit și o iubesc pentru că nu am uitat-o. Chiar dacă Jasmine m-a făcut să uit de Isabel, nu au fost decât câteva clipe, și nu e de ajuns. Nu a făcut nimic în plus față de celelalte, numeroasele femei cu care m-am culcat au reușit același lucru, diferența e că nu m-am culcat cu Jasmine și asta e un pic ciudat.