Accidental (Volumul 2 Din Greșeală) Pauză

Capitolul 16 - Ipocrizie

Michael James...

Ar fi fost mai bine dacă m-ar fi lovit cu un baros peste degetul mic de la picior.

Ar fi fost mai ușor de suportat dacă m-ar fi ars cu fierul de călcat pe spate.

Ar fi fost ideal dacă mi-ar fi scos vreo doi dinți cu cleștele, pe viu, fără anestezie!!!

Drăcia dracului!

Nici nu am mai fost capabil să mă mișc de pe scaunul ăsta deși au trecut cred câteva ore de când au plecat. Doar stau și privesc în gol, soarele puternic prăjindu-mi carnea dar ignor tot, chiar și pe vecina din blocul opus ce se fâțâie într-un prosop de baie prin fața geamului, conversația cu Cameron derulându-se continuu în mintea mea. Încă sunt șocat de ceea ce mi-a spus și deși știu că e mai bine așa, nu-mi pot stăpâni furia.

În urmă cu trei ore...

Mă așez precaut pe scaunul dinspre geam iar Cameron îl ocupă pe cel din fața mea. S-a așezat bine. În cazul în care spune ceva care mă deranjează pot pur și simplu să îl apuc de picioare și să îl arunc peste balustradă apoi să zic că s-a aruncat singur, că s-a sinucis.

Rânjesc în sinea mea și mă aplaud, adevărul e că am niste idei, ceva de speriat.

— Uite, în legătură cu ce s-a întâmplat ieri...

— Nu e nevoie, Jasmine mi-a spus, îl întrerup și îmi aprind o țigară.

— Serios? Chiar ți-a spus? întreabă uimit. Și?

— Și ce? Am înțeles și singur că ea doar îți făcea portretul, nu e nevoie de alte explicații. Pentru câteva clipe am uitat că ea e studentă la Arte.

— Ah, deci doar asta ți-a zis, șoptește doar pentru el dar îl aud.

— Ce vrei să spui, Cameron?

— Cred că ți-ai dat seama că o plac pe Jasmine, nu? îmi răspunde cu o altă întrebare care nu-mi place deloc.

Nu. De fapt da, dar am zis că e doar imaginația mea!

— Așa și?

— Ieri i-am spus că o plac dar nu mi-a dat nici un răspuns, nu a apucat pentru că ai intrat tu.

— Oh vai, regret nespus că ti-am întrerup declarația de amor, mormăi sarcastic și îmi trec mâna prin păr ca să nu îl pocnesc.

— Sunt convins că regreți, mi-o întoarce delicat. Revenind la cea ce vroiam să îți spun. Ai avea ceva împotrivă dacă ți-aș spune că vreau să ies cu Jasmine?

Da!

— Nu, vine răspunsul meu, contrazicându-se cu ceea ce gândesc de fapt.

— Ești sigur că nu te deranjează?

Mă deranjează. Mult. Al dracului de mult, dar nu aș recunoaște nici să mă pici cu ceară.

— Deloc, răspund din nou pe același ton egal și-mi vine să mă dau cu capul de masă.

— Deci pot să ies cu ea?

— De ce îmi spui mie că îți place și de ce îmi ceri permisiunea să ieși cu ea? Cine sunt eu, tatăl ei?

— Ești prietenul ei din copilărie și sunt convins că simți pentru ea mai mult decât amiciție. Îți este ca o soră mai mică și înțeleg că ești protectiv cu ea, de asta ai reacționat așa ieri.

Ce, ce? Soră cum? Dumnezeule, mă face să mă simt ca un nemernic. Soră? Serios? E mai rău ca prietenă. Deci mă simt atras de sora mea. Ăsta se cheamă cum, incest? Asta a înțeles el din reacția mea? Că o văd ca pe o soră mai mică față de care sunt protector? Omul ăsta e nebun!