Accidental (Volumul 2 Din Greșeală) Pauză

Capitolul 20 - Vrei să ți-o pun?

Michael James...

O privesc îndepărtându-se apoi urcând în dreapta și îmi dau din reflex una peste față. Pantalonii aceia pe care îi are pe ea sunt prea transparenți pentru sănătatea mea mintală și lenjeria neagră, ce se observă ușor prin ei, îmi provoacă dureri ascuțite într-o anume parte a corpului. Dacă eu m-am îmbrăcat în cinci minute ei i-au trebuit încă douăzeci și s-a îmbrăcat numai ca să îmi facă mie în ciudă, zici că a ales din toată garderoba cele mai oribile piese vestimentare. Oribile nu în sensul că ar fi urâte, ci că te îmbie numai la prostii. Blugii albi au fost înlocuiți de o pereche de colanți albi iar maieul de aceeași culoare de unul roșu aprins, exact ca rochia pe care o visasem, și la fel de decoltat. Fiind rănită la picior nu a putut să poarte tocuri așa că a optat pentru niște balerini simpli. Acum îmi ajunge cu capul abia până la umăr iar când a stat în fața mea, foarte aproape de altfel, am avut o priveliște absolut magnifică asupra decolteului ei.

Cred că vrea să mă omoare!

Respir adânc de câteva ori și încerc să îmi imaginez orice altceva decât corpul ei ce se unduia ademenitor și posteriorul obraznic ce parcă mă îndemna să îl lovesc.

O babă, o babă decrepită ținând o lesă de care este legat un câine mic și chel apare pe trotuar mergând agale și îmi fixez privirea pe ea. O privesc insistent cum se sprijină în baston și se îndreaptă de spate. Aproape că îi aud oasele pârâind și când își ridică privirea spre mine mai că îmi vine să o iau la fugă. Erectia, ce mă chinuise, moare în secunda doi și îi mulțumesc divinității pentru minunea ce a înfăptuit-o scoțându-mi-o în cale.

Nu sunt mare credincios dar acum sunt în stare să mă rog până și la zeul Soarelui pentru ca această plimbare să nu mă lase crăcănat pe vecie.

Mă urc cu grijă în mașină și bag cheia în contact fără să privesc spre Jasmine. Nici nu e nevoie să mă uit spre ea ca să știu că îmi zâmbește. Nu apuc să întorc cheia că se și repede spre mine aproape încălecându-mă, chipul ei ajungând la doi centimetri de al meu. Înghit în sec când respirația caldă se lovește de buzele mele și încremenesc.

— M.J.

— D-da, răspund înecându-mă în ochii ei.

— N-ai uitat nimic?

— Îhm, ce să uit? îngân amețit deja de parfumul ei.

— Vrei să ți-o pun?

— Ce să faci?!

— Să ți-o pun...centura de siguranță evident, spune simplu și apucă de bucata de metal de după umărul meu trăgând-o spre ea. Ești așa aiurit! exclamă clătinând din cap rostogolindu-și în același timp teatral ochii.

Oare chiar vrea să mă omoare?

Se așează înapoi pe scaunul ei și din nou mă întind spre cheie.

— Nu vrei să mi-o tragi? întreabă simplu și capul mi se întoarce cu așa viteză încât sigur mi-am sucit vreo venă.

— Să ce!?

— Să mi-o tragi, spune și-mi face cu ochiul. Centura, M.J, centura. Nu te gândi la prostii, rostește pufnind în râs. Eu ți-am tras-o ție, murmură clipind nevinovată de parcă nu a spus nimic ieșit din comun de parcă vorbele ei nu ar fi cu dublu înțeles.

Sfinte Iisuse!

— Ahm, sigur, acum, zic și mă întind eu de data asta peste ea.

Jasmine doar atât așteaptă, îmi încolăcește gâtul cu brațele și mă trage spre ea cu tot cu centura ce mă strânge acum de talie, apoi își ridică ambele picioare pe bord.