Accidental (Volumul 2 Din Greșeală) Pauză

Capitolul 8 - Mama e diabolică...

Michael James...

Nu am crezut că o zi poate trece așa de greu. După plecarea mamei mi-am plâns de milă câteva ore bune, am întors situația pe toate părțile și tot degeaba. Acum că stau și mă gândesc îmi pare rău că nu am acceptat să mă mut pe durata verii acasă. Casa în care am crescut e imensă și mi-ar fi fost mult mai ușor să o evit pe Jasmine acolo. Aici, acum, apartamentul meu mi se pare o cutie de chibrituri care se micșorează din ce în ce mai mult pe măsură ce minutele trec și ea trebuie să vină.  

După ce am terminat cu văicăreala, am chemat o firmă de curățenie, pentru că drept să spun apartamentul meu arăta cam deplorabil. Mă mir cum de mama nu a observat asta când a venit, dar la cât de afectată era de refuzul meu e oarecum logic că nu a băgat de seamă nimic.

Între timp am fost și am închiriat o mașină căci reparațiile "scumpei mele" vor dura cam mult și nu pot sta fără una. E adevărat mai am vreo câteva dar sunt în garajul părinților mei și chiar nu am vrut să trec pe acasă prea curând. Încă nu mi-am revenit după ultima vizită și aș fi avut nevoie de cel puțin două săptămâni să îmi recapăt liniștea sufletească perturbată de Jasmine.

Perturbată e puțin spus.

Mă întind cu o lene nemaiîntâlnită pe pat și privesc ceasul de pe telefon. Acesta începe să sune brusc și îl scap din mână direct în cap. Mă masez cu două degete pe locul dureros și răspund indispus.

— M.J, unde ești? vocea mamei răsună clar și răspicat în urechea mea.

— Acasă, unde în altă parte.

— Am vorbit ceva cu tine ieri.

— Da și sunt de acord, zic cu fals entuziasm.

— De ce nu ești aici? Te așteptam de mai bine de o oră!

— Ce să caut acolo mamă? Parcă ziceai că Jasmine va veni aici.

— Așa e dar ea cum va ajunge la tine?

— Cu mașina! susur delicat.

— M.J nu are mașină, știi prea bine.

— Păi puteți să îi dați una din garaj.

— M.J, nu știe adresa ta și în plus au trecut atâția ani, probabil nu mai cunoaște orașul așa bine. Pe deasupra încă nu e obișnuită cu mașinile astea și mă tem că poate să facă alt accident.

— Ați putea să o urcați într-un taxi și să o teleportați aici.

— Michael James, nu mai căuta scuze și treci aici! rostește rapid. În seara asta plecăm și vreau să te văd înainte. Nu o să ne mai vedem timp de trei luni și o să îmi fie dor de tine puiule, șoptește împăciuitoare.

— Prea bine, mamă, într-o oră sunt acasă, rostesc moale.

Mama întotdeauna a fost slăbiciunea mea.

— Jumătate de oră e mai mult decât suficientă! Hai mai repede, spune și închide brusc.

Jumătate de oră? Da ce crede, că sunt Speedy Gonzales?

***

Chiar sunt Speedy! Sunt deja de zece minute în fața casei dar nu cobor, stau ascuns ca un viezure în mașină și nu am curaj să intru. Mai sunt cinci minute până se face jumătatea de oră impusă de mama și decid să stau în mașină până în ultima secundă.

Am condus ca un turbat, mă mir cum de nu m-a prins nici un polițist. Cu norocul meu ar fi trebuit să fiu oprit de cel puțin trei ori, azi se pare că e ziua mea norocoasă, nici o amendă. Da e o premieră, mai ales cu antecedentele mele.