Accidental (Volumul 2 Din Greșeală) Pauză

Capitolul 3 - Claustrofobic

M.J...

Drumul spre casa părinților mei este extrem de deranjant. Nu mai am mașină așa că trebuie să merg cu ei și cu Jasmine. Să stau cu ea într-un spațiu atât de mic îmi dă fiori. E ca un presentiment că ceva rău urmează să se întâmple, exact ca în filmele de groază doar că lipsește muzica de pe fundal.

Măcar nu sunt nevoit să o privesc, ea stă în spate cu mama, dar vocea ei mă săcâie la culme, mă zgârie pe creier.

Nu tace, nu, nu, nu. Vorbește continuu ca o moară stricată, ca  un disc defect și râde fără oprire. Zici că e băgată în priză la 220V.

Deja simt că nu mai pot, nervii mei sunt șocați, e o premieră și pentru mine. Nu credeam că e posibil să spun asta vreodată, dar îmi vine să mă arunc din mașină.

Dumnezeule, abia aștept să scap de aici.

Nu sunt clustrofobic dar în momentul acesta simt cum mașina devine din ce în ce mai mică și încep să mă sufoc. Nu mai am aer, nu mai pot respira, ființa asta consumă tot oxigenul iar cel rămas e îmbibat în parfumul ei.

Tricoul alb la baza gâtului începe să se strângă din ce în ce mai tare și simt nevoia de a fuma o țigară că să mă relaxez.

Mor aici oameni buni! Opriți-o odată că îmi vine să mă dau cu capul de bord.

Nu mă bagă nimeni în seamă, mama e total absorbită de ea iar tata în loc să privească șoseaua și să fie atent la drum se uita neîncetat la ea prin oglinda retrovizoare. Poate ne izbim într-un copac din cauza ei.

Doamne, ce aș fuma o țigară...Ce i-aș înfige-o aprinsă pe gât.

Nu pot fuma, cel puțin nu aici, mama și tata amândoi fumători înrăiți înainte, au decis să se lase în urmă cu vreo doi ani. Proastă decizie, acum nu vor să mai simtă nici mirosul țigării. Capul îmi zvâcnește de durere, pansamentul pus de medicul de pe ambulanță acoperă lovitura cu care m-am căpătat și mirosul sângelui îmi face stomacul să se strângă.

— Mai taci odată! Ai vorbit continuu, mi-ai violat auzul, mârâi nervos privind-o urât.

Cred că am dat-o în bară, mama mai are puțin și se face verde de nervi, tata clătină nemulțumit din cap iar "micuța" Jasmine mă privește cu niste ochi de zici că este un miel pe care îl duci la tăiere.

— M.J, ce e cu atitudinea asta? întreabă mama recăpătându-și calmul.

— Haide mamă, nu aveți timp acasă să vorbiți? Mi s-a acrit să o tot aud cum se laudă. Ești foarte preocupată de ea dar pe mine nici măcar nu m-ai întrebat dacă sunt bine. Am avut un accident ce Dumnezeu!

— M.J, ea nu e vinovată cu nimic! Nu e învățată cu mașinile acestea cu volan pe partea stângă. Știi doar că în Anglia mașinile au volanul pe dreapta, șoptește împăciuitoare. Nu cumva ești gelos?

Dacă sunt gelos? La dracu, chiar sunt, dar nu o să recunosc asta de față cu Jasmine. Sunt mai mult ca sigur că o să folosească fiecare cuvânt împotriva mea.

— De unde ai scos-o și pe asta mamă? întreb indignat încercând să-mi maschez adevăratele sentimente.

Jasmine spre deosebire de mine, care sunt cam șifonat, arată că scoasă din cutie. Cred că dacă și-ar fi rupt vreo unghie ar fi fost sfârșitul lumii, ar fi plâns și ar fi bătut din picioare ca o fetiță de grădiniță.

Refuz să mă mai uit la ea, e prea frumoasă deși e o nesuferită și mă tem că aș putea să îmi schimb sentimentele dacă o privesc prea mult timp. E deranjant de sexy, mi-ar fi convenit mai mult dacă ar fi fost o grasă insipidă, dar nu e.