Just a story

Ceva nou

Odată rătacit în mulțime, încep să mă îndepărtez de acest infern, în care o să fiu obligat să stau 4 ani. Mă plimbam puțin prin această adunătură de ființe care se grăbesc mai mereu către ceva. Uitând să se bucure de viață. Mergeam agale, parcă fără nici un chef de viață.Iar starea de plictiseală şi deprimare începând să îmi revină uşor, din cauza episodului petrecut cu "doamna profesoară". Aşa că decid să caut cel mai apropiat părculeț sau loc în care să pot să mă calmez preț de câteva minute,deoarece simțeam nevoia să o fac. Aşa că, mi-am grăbit ritmul de mers până când am ajuns într-un mic părculeț abandonat, numit "Sunshine Park". Cam ironic,nu? Singurul lucru care mai strălucea aici, era rugina de pe bănci sau de pe locurile de joacă al copiilor. Însă, nu prea dau mare importanță decorului, şi mă aşez pe o băncuță situată strategic sub umbra unui stejar bătrân. Care parcă o proteja de razele soarelui şi de ploaie, creând un mediu în care nimic nu putea să distrube liniştea şi echilbrul acelui loc. Odată pus pe bancă, încep să îmi dau frâu liber gândurilor:

"De ce trebuie să merg acolo? Pur şi simplu nu mă încântă ideea de a merge la şcoală. Nu prea mă regăsesc în acest sistem de corupere a minților tinere. Mai ales că sunt o fire atât de fragilă, care se răzvrăteşte prea uşor.
-Uşor zici? Frate, eşti ca şi o bombă cu ceas.
-Iarăşi, tu? Nu puteai să mă laşi în pace măcar azi? Chiar era nevoie să apari din nou?
-Păi, să vedem..Nu, nu puteam. Eu sunt îngerul tău păzitor, eu sunt cel care te va călăuzi prin această lumea a vieții şi morții. Eu sunt cel care mereu va veghea asupra ta, şi va veni când o să ai nevoie de el. În plus, o dată ce ai început să gândeşti am apărut eu.
-Şi ce să înțeleg că eşti copilul meu imaginației mele, şi că ai o față angelică care mă va proteja de pericole în viitorul apropiat?
-Umh..Exact asta am vrut să spun şi eu. Wow, cât de deştept ai devenit de când mergi la şcoală. Chiar mă surprinzi Christopher. Nu credeam că eşti aşa inteligent.
-Poți te rog să nu te mai prefaci că eşti superior? Suntem aceaşi persoană, pentru numele lui Dumnezeu. În plus, mai de sarcasmul tău aveam nevoie azi.
-Păi, ce a pățit micuțul bebeluş, şi-a dat seama în sfârşit că suferă de schizofrenie? Ododo.
-Mai taci şi tu odată, nu vezi că încerc să gândesc?
-Uhh, îmi place când te enervezi. Eşti aşa drăguț şi inofensiv, exact ca şi cățeluşii din reclame.
-Poți să încetezi din a face mişto de mine? Şi nu îs deloc ca şi cățeluşii din reclame.
-Vrei să spui că nu sunt frumoşi? Ai o problemă cu animalele, animalule?
-Ce? Nuu..doar că nu seamăn cu ei. De ce m-ai compara cu ei?
-Dar sunt drăguți, nu-i aşa?
-Da, chiar sunt. Staii, de ce vorbim despre cățeluşi?
-Umh, să vedem pentru că ei sunt frumoşi şi tu nu, ei apar în reclame iar tu stai aici singur vorbind cu mine. Şi pe lângă toate astea, sunt tratați mai bine decât tine.-zise el râzând.
-Ughh,ce imatur eşti. De ce trebuie să fii mereu aşa?
-Păi aşa sunt eu, sunt latura ta malefică şi diabolică. Trebuie să ne diferențiem şi noi cumva, nu toată lumea are bun simț ca şi tine. Pe lângă asta mi se pare şi plictisitor să te comporți frumos tot timpul. Dar,auzi.. te-ai gândit să îmi oferi şi mie un nume? Sincer, chiar aş vrea şi eu un nume nou, sau măcar o poreclă potrivită. Aş putea să fiu cineva cu un nume celebru, sau un personaj mitic cu puteri extraordinare.Nu crezi? Ahh, am atâtea idei.Francesco, sună bine?
-Ce? Nu..nu îți pun nici un nume, că după sigur o să pară că am schizofrenie. Şi mai uşor cu ideile entuziasmatule, vezi să nu ți se luxeze ceva în capu ăla tâmp, cât timp gândeşti.
-Eşti aşa meschin. Dar totuşi să nu zici că nu mă implic în drama ta, spune-mi şi mie ce ai pățit?
-De parcă nu ai ştii. Ai fost şi tu prezent azi. Şi în plus, de ce nu mă laşi să continui? De ce mă tot întrerupi?
-Păi, vezi tu am avut aseară o revelație şi mi-a venit în minte o idee inovativă. O idee prea frumoasă pe care trebuie neapărat să o împărtăşesc cu tine.
-Care e aia?
-Fi pregătit! Asta o să te şocheze. Eşti gata? Să mă laşi pe mine, să îmi exprim opinia despre subiectul taboo al zilei, boom tss. Nu-i aşa că e tare ideea?
-Pff, nici vorbă.
-Haidee, mereu mă renegi şi nu mă laşi să ies şi eu la lumină. Nu mă laşi să fac nimic distractiv, şi e o plictiseală uriaşă să te aud vorbind mereu..
-Pentru că nu trebuie să ieşi.
-Hai te rog, doar de data asta. Promit!
-Nu o să scap de tine, nu?
-Nup, nu ai nici o şansă!
-În fine, dă-i drumu.
-Yayy, ce bine.