Just a story

New Friend

"De ceva vreme mă simt incomplet..
Am de toate, însă nu am nimic. Simt că totul în jurul meu se degradează, că tot ce am clădit până acum se surpă. Iar eu ca un arhitecturist de mâna a doua, privesc cum opera mea se scufundă în adâncuri precum Titanicul. Nu încerc să o salvez, ci dimpotrivă..Fug! Fug, să mă salvez pe mine. Nu privesc înapoi, ci doar regret. Regret faptul că am fost atât de laş în a lua o atitudine. Acolo, erau cele mai frumoase clipe, cei mai frumoşi ani. Acum nu mai e nimic. Zâmbetul pe care îl schițam deseori, acum a devenit anost şi rigid. Nu îşi mai găseşte esența. El doar s-a pierdut în negura timpului.
Şi da, da m-am schimbat. Nu mai are rost să neg. Am devenit altcineva. Cineva de care încercam să fug. Mereu am vrut să fiu vesel, zâmbitor, şi iubitor cu toată lumea. Sau mă rog aşa speram în copilărie. Dar acum..Acum ce?
Acum totul e diferit. Oamenii s-au schimbat pe parcursul anilor. Au devenit maturi. Au primit un servici, o anumita responsabilitate. Si tot felul de chestii pe care nu le suport.
Acum, jocul li se pare anost..nu mai au timp să se joace, nu au timp sa râdă şi să zâmbească. Se stresează mereu cu munca. Încât ea devine o obsesie.
Cea mai mare greşeală e să nu fi fericit alături de persoanele dragi ție. Şi, încă un lucru pe care l-am observat e..lipsa de onestitate. De ce să ne tot mințim? Lucrurile nu vor fi mai bune..."
--------------------------------------------------------

-Dar, Tom..Încă nu ai înțeles ideea.
-Ce idee, Miriam? Oamenii se mint unii pe alți, zi de zi.Şi nu le pasă de ceea ce contează. Sunt doar nişte materialişti...
-O, dragule. De ce eşti aşa de închis în tine? De ce îți place să priveşti doar partea rea din oameni? Şi să te revolți mereu?
-Prefer să fiu realist..decât un optimist sau un pesimist. Nu îmi place să mă amăgesc singur.
-Deseori minciunile chiar ne ajută. Încă nu ți-ai dat seama? Spui că te gândeşti la multe, te chinui să le înțelegi şi să le descifrezi. Însă până la finalul zilei , tot nu o să înțelegi nimic. De ce? Pentru ca sunt prea multe lucruri pe care trebuie să le descoperi înainte de a-ți forma o părere.
-Ştii, îmi place când mă contrazici, însă teoriile tale nu au nici o bază. Ca să mă convingi ar trebui să îmi argumentezi şi să îmi explici. Ştii prea bine asta.
-Ok, hai să îți dau nişte exemple, ca să îți arăt că nu toate minciunile sunt rele. Şi că tot ce crezi tu e eronat şi greşit.
-Te ascult..
-Spui că înțelegi oamenii. Însă nu îi cunoşti câtuşi de puțin. Îți place să te ți de tiparele şi stereotipurile pe care ți le-ai întipărit in minte, iar după..după doar tragi concluzii. Dacă se îmbracă sumar, e uşuratică. Dacă are bani, e fițoasă. Dacă are note slabe la şcoală, e prost. Corectează-mă dacă greşesc cumva..
-Ba dincontră, ai perfectă dreptate. Însă cu mici ajustări?
-Care ar fi alea?(râde)
-Eu nu judec o carte după copertă. Îmi place să dau o şansă tuturor, iar abia după ce vorbesc cu ei. I-au o decizie.
-Şi acum ai vrea să te cred? De unde pot fi sigură că eşti sincer? Adică, mnah ne cunoaştem, de cât..? 5 minute? (Ridică din sprânceană în semn de uimire, după care râde)
-Nu chiar, îmi e tot una. Eu zic doar ce simt, acum..dacă tu nu mă crezi asta e. Nu am fost suficient de bun în a-ți câştiga încrederea.
-Mereu filosof fără rost. Mai lasă cuvintele inteligente deoparte şi fi tu însăți, nu impresionezi pe nimeni. Haide acum, am ceva să îți arăt!
-Ce anume..?
-Ai încredere. Doar ia-mă de mână şi o să vezi.

-----------------------------------------------------------

"Ce a fost asta?" , mă întreb surprins în timp ce închid jurnalul fratelui meu. A, fost destul de ciudat. Sincer, nu am înțeles nimic din ce a vrut să zică. Tot ce am înțeles a fost că el era doar un copil închis în sine, şi căruia nu îi convenea nimic, şi mai mereu găsea un motiv să fie nemulțumit. Pff, nu e de mirare că a fugit de acasă. Dar oare cine e fata? Pare destul de importantă, din moment dat ce el a ținut să imortalizeze conversația lor.