Poruncile Iubirii

Chapter 17

-Nu este deloc permis.
-Aşa m-am gândit şi eu.Cred că nici ce urmează nu e permis.
Îi întâlni buzele într-un sărut mai uşor ca o răsuflare,hotărât să nu treacă mai departe,când Pandora îl strânse mai tare,apăsându-şi buzele de ale lui.Toată stăpânirea de sine i se spulberă,îi zdrobi buzele cu ale lui,strângând-o în braţe.Îi apăsă gura,şi un sărut se prelungi într-altul,iar gustul ei îmbătător îi crea dependenţă.Mâna îi alunecă spre curbura seducătoare a fundului ei,şi îi strânse cu putere trupul care ceda căldurii propriei lui dorinţe.Cum avea să suporte încă o zi,încă un moment-ca să nu mai pomenim restul lunii-fără ea? Se desprinse din sărut ca să-şi tragă răsuflarea.
-Drăcoaică.Îi sărută uşor urechea,iar ea gemu încet.Uită jocul ăsta prostesc.
-Mărită-te cu mine acum.
-Max,eu...Pandora îşi trecu degetele prin părul lui,respirând cu pieptul lipit de al lui.
-Mă vrei şi te vreau.Suntem făcuţi unul pentru altul.Abia putea rosti cuvintele.În braţele lui,Pandora era întruchiparea tuturor bucuriilor cerului şi a focurilor iadului,deodată.Eşti tot ce am vrut la o soţie.Nu se putea sătura de ea şi abia băgă de seamă că ea rămăsese nemişcată în braţele lui.Apoi Pandora se retrase uşor şi îi căută privirea.
-Şi?
-Şi...ce?
Confuzia,amestecată cu focul dorinţei,îi înceţoşa mintea lui Max-şi se miră că încă era în stare să gândească.
-Şi asta-i tot? întrebă ea rece.
-Da...Ce trebuia să spună? Nu...Pandora se eliberă din braţele lui şi făcu un pas înapoi.
-Nu,sigur că nu.Pandora îşi încrucişa braţele la piept.Obrajii îi erau îmbujoraţi,iar buzele-umflate;arăta ca o femeie care gustase plăcerea pentru prima dată.
Senzaţia care îl tulburase se învolbură din nou,şi nu-şi dorea nimic mai mult decât să o ia din nou în braţe.
-Vreau să spun...Ce anume voia să spună? Vreau să spun că n-are rost să continuăm,când e clar cum se va sfârşi jocul.
-E clar cum se va sfârşi?
Pandora îşi miji ochii.Poate că Max confunda mânia cu pasiunea.
-Da,e clar.Am toate intenţiile să câştig şi,după cum specifică înţelegerea noastră,atunci va trebui să te căsătoreşti cu mine.Judecând după cele petrecute între noi în ultimele minute,este evident că îţi doreşti asta la fel de mult ca mine.
Max făcu un pas spre ea,dar Pandora îl opri,ridicând o mână.
-Numai dacă ai intenţia să te declari învins.
-Nu mă declar învins.Expresia şi vorbele ei rămaseră neutre când spuse:
-În cazul acesta,jocul va continua.
-Dacă vrei tu asta,răspunse el rar.Pandora îşi puse mănuşile şi îşi netezi rochia,evitându-i privirea.Max observă cu satisfacţie că mâinile îi tremurau uşor.
-Ţi-am spus nu numai o dată şi îţi voi mai spune,dacă e nevoie,că nu vreau să mă mărit cu tine.
-Mie nu mi-ai lăsat impresia asta.
-Va trebui să iei măsuri,Max.Încă o dată,ţi-ai format o impresie greşită.Ce s-a întâmplat aici a fost doar pentru că mi-am pierdut capul un moment şi nu se va repeta.Pandora îşi ridică bărbia,mândră,şi se îndreptă spre uşă.
-Cum doreşti.Ea se opri şi se întoarse spre el,cu ochii mari,surprinsă.
-Nu mă crezi?
-Nici o secundă.
-Eşti o bestie,Max.Ochii îi fulgerară,şi Max îşi dădu seama că intensitatea
mâniei ei era pe măsura intensităţii săruturilor ei.Şi una,şi alta îl stârneau.Se jură că,şi dacă avea să fie nevoit să înfrunte toate încercările născocite de grecii antici sau de drăcoaice,tot avea să o facă a lui.
-Dar pot să spun atât în favoarea ta,cu toate că este contra regulilor jocului.O umbră de zâmbet dansa pe buzele Pandorei.Săruţi foarte bine.
Ieşi din încăpere cu o măreţie pe care Max o văzuse rareori.Max clătină din cap zâmbind.Pandora uitase una dintre regulile după care ea însăşi trăia.
Cel mai bun lucru în ceea ce priveşte regulile e faptul că acestea sunt făcute pentru a fi încălcate.
Lord Trent şedea la biroul încăpător,cu o carte deschisă în faţă.Întoarse o pagină,
indiferent,şi îi vorbi de sus,fără ca măcar să se uite la ea:
-Nu mă aşteptăm să te întorci atât de curând.Te-ai răzgândit? Cynthia înlemni,surprinsă.
-Nu,nu cred.Lord Trent îşi ridică brusc privirea,nevenindu-i să creadă.
-Domnişoară Weatherly? Sări în picioare.N-am ştiut că...vreau să spun...Îşi înălţă capul să privească în urma ei.Sunteţi singură?
Cynthia privi şi ea în spate,peste umăr.
-Cred că da.Trent dădu ocol biroului.
-Vă mărturisesc că asta e o plăcere neaşteptată.Cynthia zâmbi reţinut.
Majordomul care o condusese plecă,închizând uşa în urma lui.Cynthia se uită la uşa închisă şi înţelese ce simte un animal în cuşcă.Ar fi vrut să intre în pământ dacă s-ar fi putut.Lord Trent veni spre ea,amabil,simţind că era stingherită.
-Cărui fapt datorez această onoare?
-N-ar fi trebuit să vin aici,murmură ea.Cum de îşi imaginase că ar fi putut avea atâta curaj cât să-i spună ce se pregătise să-i spună? Ce-o fi fost în capul ei?
Dacă ar vedea-o cineva,ar fi ruinată.Era revoltător.Necuviincios.
Şi,bineînţeles,rezultatul influenţei Pandorei.
-Luaţi loc,vă rog.Trent zâmbi,şi Cynthia îşi dădu seama că Pandora avusese dreptate: ochii îi erau de o nuanţă cenuşie foarte interesantă.Scuzaţi deranjul.
-Deranjul? Cynthia se uită în jurul ei şi observă îngrămădeala de hârtii.
-O,aici e ca în salonul familiei Effington.Max râse.
-Cam aşa.Studiez sârguincios miturile greceşti.
-Ce idee bună...Nervozitatea i se risipi.Desigur,nici nu mă aşteptam la altceva de la un vulpoi.Max ridică din sprâncene.
-Vulpoi?
-Ah,nu are importanţă.Cynthia se lăsă pe o sofa de piele şi-şi frământă mănuşile în mâini.Nu era obişnuită să viziteze un bărbat neînsoţită şi nu ştia de unde să înceapă conversaţia,
-Domnişoară Weatherly?
Ea îşi ridică privirea.Văzu că Trent era curios,cu un zâmbet la colţul buzelor.
-Cu ce vă pot fi de folos?
Cynthia înţelese atunci că,indiferent de reputaţia lui,era un om bun la suflet.Şi orice om care făcea atât efort,după cum se vedea din hârtiile împrăştiate peste tot,era un om demn de prietena sa.
-De fapt,domnul meu,s-ar putea să vă fiu eu de folos.
-Cum aşa?
-Vreau să ştiţi,rosti ea cu hotărâre,că,dacă aveţi nevoie de vreun ajutor în jocul cu Pandora,puteţi conta pe mine.
-Pot conta? îşi miji ochii.De ce?
-De ce?
-Da,de ce? Trent îşi încrucişa manile pe piept şi se rezemă de birou.Scuzaţi-mă,domnişoară Weatherly,dar Pandora m-a acuzat că v-am făcut să credeţi că aş avea anumite intenţii în legătură cu dumneavoastră şi,presupun,şi
dumneavoastră aţi crezut la fel.De aceea,dorinţa aceasta de a mă ajuta mi se pare cam suspectă.Pentru un moment,Cynthia nu făcu decât să se holbeze la el,mută.