Poruncile Iubirii

Chapter 3

-Alt bal plictisitor,altă seară pierdută.
Lawrence,vicontele Bolton,făcuse observaţia cu aerul lui obişnuit de indiferenţă studiată.Ca de obicei,Max îl ignoră.
-N-aş zice că a fost pierdută,Laurie.
-Haide să plecăm! Nu ai petrecut destul timp în purgatoriul ăsta pământesc?
N-am putea pleca acum fără să stârnim mânia gazdei şi a rudelor ei feminine binevoitoare,hotărâte să ne scurteze viaţa cu cătuşele căsătoriei?
-Nu încă,bătrâne,murmură Max.
Îi adresase cuvintele lui Laurie,dar atenţia îi era fixată asupra Pandorei.Ea se mişca pe ringul de dans cu o graţie izvorâtă din generaţii de creştere aleasă,dar în pasul ei se ghicea mai mult decât acea moştenire.Femeia părea să arunce
scântei în jurul ei.Viaţa alături de unica domnişoară Effington nu avea să fie niciodată searbădă.Laurie luă cu agilitate un pahar de pe tava unui ospătar în trecere şi bău şampania dintr-o înghiţitură.
-De ce nu,Max? încă nu e foarte târziu.Putem să ne încercăm mâna la cărţi sau...
-Mai încolo.După întâlnirea lui cu Pandora.Nici în cele mai îndrăzneţe visuri nu s-ar fi aşteptat ca ea să-i propună un asemenea lucru.Dar nimic la prima lor întrevedere între patru ochi nu se petrecuse aşa cum se aşteptase.Bineînţeles că nu planificase să o acuze că ar vrea să devină amanta lui.Max zâmbi.Se părea că Drăcoaica reuşise să scoată la lumină animalul din el.
-La cine te holbezi? Laurie se uită la Max,apoi la vârtejul de dansatori şi din nou la faţa tovarăşului său.Max!
-Da? Observase vag prezenţa Pandorei în primul ei sezon,când ea nu era decât o fetiţă fragedă venită direct de pe băncile şcolii.Cine nu ar fi remarcat-o? Dar el tocmai se reîntorsese din război,şi o inocentă,oricât de drăguţă,nu îl atrăgea.În cel de-al doilea sezon al ei,el o ignorase complet.Numai în ultimii câţiva ani îi
remarcase activitatea.Se întreba adesea ce avea să facă ea în continuare.Ce regulă avea să încalce.Ce suflet urma să zdrobească.Se întreba şi dacă vreun
bărbat avea s-o poată cuceri vreodată.Nici unul nu reuşise.Până acum.
-Nici să nu-ţi treacă prin minte.
-Nici să nu-mi treacă prin minte...ce anume? întrebă Max absent.Abia la
începutul acelui sezon îşi dăduse seama că ceea ce fusese o simplă curiozitate pentru el devenise fascinaţie şi,în final,dorinţă.Intensă şi de netăgăduit.
-Nici să nu-ţi treacă prin minte să te gândeşti la ea.O notă de alarmă se simţea în vocea lui Laurie.La ea te uitai,nu-i aşa? La Pandora Effington.Drăcoaica.
-E adorabilă.Max vorbi pe un ton detaşat.Venise timpul să-şi aleagă o soţie.
Oricum avea să fie,bine sau rău,singura femeie pe care o dorea era Pandora
Effington.Şi urma să o aibă.Chiar foarte drăguţă cu părul acela negru bogat şi cu
ochii de un albastru remarcabil.Laurie se uita la dansatori oarecum enervat.
-Din nu se ştie ce motive obscure,farmecele tinerei noastre par să înflorească an
de an.Şi are o mulţime de bani.Dar aduce necazul cu ea,Max.
-Aşa face? Laurie se uită la el.
-Ştii de câte ori i-a apărut numele în cartea de pariuri la White?
-De douăzeci şi trei de ori,ca să fiu exact.Max zâmbi larg şi duse paharul la
buze.A fost teribil de ocupată.
-A fost cauza a câte unui duel pe an.
-Nicidecum.Anul trecut nu,şi cred că nici în 1815.
-Anul 1815 n-a fost bun nici pentru mine.Laurie ridică un deget ameninţător.
Femeiuşca asta se joacă cu focul.
-Ca noi toţi,de altfel.Dar încă nu i-a venit vremea să se ardă.Însă o să se
întâmple.Max îi dădu lui Laurie paharul.Cred că am chef de dans.
-Fereşte-te de Drăcoaica,Max.Când şi dacă vreunul dintre noi va decide că e vremea să-şi sacrifice libertatea pentru a avea un moştenitor,vom avea nevoie de câte o mireasă foarte diferită de domnişoara Effington.De o doamnă cu un comportament neîndoielnic şi cu reputaţia nepătată.O tânără femeie la cele mai înalte standarde.
-Standarde pe care nu le respecţi nici tu.Max ridică din sprânceană.Şi cu ce s-ar alege,în schimb,un asemenea model de respectabilitate?
Laurie zâmbi,sigur de sine.
-Cu mine.
-Un chilipir.Max râse şi porni în direcţia în care se îndreptau Pandora şi însoţitorul ei.Laurie oftă.
-Ai auzit ceva din ce ţi-am spus?
-Fiecare cuvinţel.
-Şi tot o s-o abordezi pe Drăcoaica.
-Nicidecum.Max îşi aranja manşeta şi îi aruncă lui Laurie un zâmbet viclean.O voi aborda pe prietena ei cea mai bună.
Chiar şi în lumina lunii pline,cimitirul arăta înfricoşător.Pandora îşi rezemase spatele de piatra rece a zidului capelei şi tremura,iar greutatea pistolului pe care-l ţinea ascuns sub pelerină nu o liniştea îndeajuns.Nu era,în nici un caz,un comportament potrivit pentru Drăcoaica din Grosvenor Square.Oftă.Nu era uşor să se poarte în conformitate cu titlul ei.Mai ales că nu făcuse mare lucru să-l câştige,în afară de a fi refuzat să îşi îngrădească temperamentul sau limba ascuţită.De fapt,totul pornise de la o mică neînţelegere petrecută în cel de-al doilea sezon,în legătură cu o cursă la Gretna Green în compania unui tânăr lord ale cărui figură şi nume nu şi le putea aminti acum-şi a încă două cupluri,dintre care numai unul avea intenţii serioase de căsătorie.Ceilalţi fuseseră interesaţi mai mult de distracţia oferită de o aventură nocturnă şi de momeala fructuluioprit.Din nefericire,între accidentele de trăsură,un scurt popas la un han aglomerat şi urmărirea aprigă la care rudele şi pretendenţii respinşi îi supuseseră,incidentul scăpase de sub control,iar scandalul ce urmase luase proporţii vaste raportate la ceea ce se petrecuse de fapt.Celelalte două cupluri fuseseră de acord să se căsătorească-unul cu nerăbdare,altul mai reticent-,pentru a evita eterna condamnare a societăţii.Dar Pandora refuzse să se căsătorească cu domnul care o acompaniase în escapadă;îşi exprimase refuzul clar şi limpede,în termeni deloc imprecişi.Nu vedea nici un motiv să fie legată pe viaţă de un bărbat pe care de-abia îl cunoştea,din moment ce nu făcuse nici un lucru rău.În plus,omul era un netot.Cuplurile implicate juraseră să ţină secretă participarea ei,deşi vorbele începuseră să curgă,aşa cum se întâmplă de obicei.Cu toate acestea,prezenţa ei la
acel fiasco nu fusese atât de evidentă ca a celorlalţi.Aceasta,împreună cu faptul că descindea dintr-o familie ducală care poseda o avere considerabilă şi putere pe măsură,păstraseră reputaţia Pandorei intactă-doar cu luciul mai şters.Dar netotul ăla-cât îşi dorea să-şi aducă aminte cum îl chema-fusese chiar impresionat de ea,şi nu-i picase bine vehementul ei refuz.El fusese cel care îi acordase porecla „Drăcoaica din Grosvenor Square”.În secret,ea recunoştea căîi plăcea destul de mult.O crenguţă trosni undeva în depărtare.
Pandora se încorda şi miji ochii,ca să vadă printre umbrele negre ale cimitirului.
Trent? Nu.Trent nu s-ar fi furişat.Era sigură că el avea să păşească prin cimitir cu un mers de erou cuceritor.Aşa lăsa impresia.În plus,părea să aibă şi obiceiul de a o face să simtă fluturi în stomac.Fără îndoială,zgomotul fusese făcut de Peters,majordomul familiei,sau de unul dintre ceilalţi doi servitori pe care avusese buna idee de a-i aduce cu ea şi de a-i ascunde strategic printre pietrele de mormânt.Precis Trent ar fi apărut deja dacă ar fi vrut să vină.O vietate se strecură iute prin iarbă,iar Pandora tresări şi strânse pistolul în mână.Probabil că nu era nimic mai mult decât o veveriţă ieşită la plimbarea de seară.Totuşi,dacă Trent nu venea mai repede,trebuia să plece.Nu putea aştepta toată noaptea.
Însemna să se joace cu focul.Şi de senzaţii tari avusese parte mai mult decât dorise,în mare parte din cauza bărbaţilor.În fiecare sezon,cel puţin unul dintre tinerii lorzi îi declara iubire nepieritoare.Inevitabil,cineva făcea o remarcă întâmplătoare referitoare la porecla ei,Drăcoaica,şi se isca un duel pentru a-i
apăra onoarea.Nimeni nu fusese omorât.Micile răni nu meritau menţionate.Dacă acei domni,crema bărbăţiei engleze,trăgeau aşa rău cu pistolul,Pandora se întreba cum de Anglia reuşise să-l învingă pe Napoleon.Probabil incompetenţa ce se vedea clar pe terenurile de dueluri era explicaţia duratei lungi a războiului cu Franţa.Ceva o atinse pe mână,iar ea îşi reprimă un ţipăt.Nu era decât o uşoară briză de primăvară,nimic mai mult.Ce altceva putea fi? Desigur,nu credea în stafii sau în alte creaturi care apar numai noaptea ca să sperie fetiţele care nu pot dormi sau să testeze curajul băieţeilor prea mici ca să fi cunoscut pericolul; ori să terorizeze vreo femeie tânără,hotărâtă să trăiască la înălţimea reputaţiei sale,nu suficient de greu câştigată,ori...Simţi o atingere puternică pe umăr.Panica
îi sfâşie trupul.Scoate un ţipăt,trase pistolul de sub pelerină,se roti ameţitor şi împuşcă în noapte.