Midnight Danger

20. Droguri

HAYLEY'S POV

Deschid portiera, urc în maşină şi pornesc în viteză spre sediu. Pare că urmează o zi normală, dar nu, căci atunci când voi ajunge acolo, voi retrăi tot ce s-a întâmplat aseară şi jur că totul pare atât de ireal. Chiar l-am omorât pe Samuel sau a fost un vis? Ei bine, din spusele celorlalți martori, respectiv Francisco si Randy, totul a fost cât se poate de real. Toată dimineața am stat cu telefonul lui Samuel în mână şi am citit sutele de mesaje trimise către acel număr care cel mai probabil are legătură cu Uliul. Adică... nu ştiu 100% că aşa este, dar este singura variantă pe care o pot găsi. Poate că dacă Harry nu mă suna în acel moment şi nu mă stimula, n-aş fi avut curajul să-l omor, iar acum ajung iar la efectul de manipulator pe care îl deține Harry. Oricum, revenind, motivul pentru care merg acum la sediu este un anumit mesaj, pe care l-am învățat cuvânt cu cuvânt. Sună aşa: "Jurnalul lui Oliver este chiar în biroul meu, dar nu scrie nimic concret despre cod sau CD. Totuşi îl voi studia, poate voi găsi nişte indicii, el era un om foarte discret."
Şi da, Oliver Wild, tatăl meu, era unul din cei mai discreți oameni, iar cu ajutorul jurnalului său voi afla la ce sunt bune acele două elemente şi cum pot face rost de CD. Harry a spus că a căutat codul în toată casa, dar aseară când am ajuns, totul părea a fi neatins exact cum am lăsat. Oricum nu avea vreo şansă să găsească codul, este ascuns prea bine. Însă nu ştiu cât timp voi avea să citesc jurnalul, căci în trei ore trebuie să fiu gata pentru rahatul ăla de bal. Felix m-a sunat azi dimineață şi m-a invitat oficial să fiu partenera lui, practic m-a pus în fața faptului împlinit, iar eu am acceptat. Din câte ştiu nu am fost şterşi de pe buletinele de vot, deci există şanse şă ieşim "Regele şi Regina Balului".

Fac o grimasă de dezgust la acest gând şi îmi trec mâna prin păr.

Opresc motorul şi ies din maşină, trecându-mi uşor limba peste buza inferioară când ochii mei cad pe clădirea în care am omorât un om. Expir şi intru rapid, uitându-mă deseori în urma mea. Ajung în camera lui Samuel şi încep să cotrobăi prin sertare, negăsind nimic, până să ajung la sertarul de jos al biroului pe care îl găsesc încuiat. Ăsta ar trebui să fie sertarul magic, iar ca să-l deschid voi apela la clasicul truc. Scot agrafa din păr şi încep treaba care, în câteva minute, dă randament. Deschid sertarul şi observ din prima jurnalul tatei. Apuc cartea cu coperta verde-limetă şi îmi trec uşor buricele degetelor peste ea. Zâmbesc uşor şi îl deschid. Zâmbetul mi se lărgeşte când văd scrisul tatălui meu. Din criză de timp, bag jurnalul în geantă şi arunc o privire ceasului de pe perete, realizând că...

Trebuie să ajung acasă şi să mă pregătesc.

***

Felix ar trebui să ajungă din clipă în clipă. Stau şi îl aştept în sufragerie, de una singură, deoarece Maddy, Francisco şi Randy au plecat deja, ca şi grup. Oare de ce nu m-am alăturat lor?

Fiind un bal cu tematică de iarnă, am ales singura rochie potrivită pe care o aveam în dulap, o rochie cu paiete argintii, mulată pe corp până la genunchi, fără decolteu dar care totuşi îmi avantajează corpul. Ca şi încălțăminte mi-am pus nişte sandale tot de culoare argintie cu multe cureluşe şi sper doar să nu-mi fie prea frig. Cât despre păr şi machiaj, nici nu n-am stresat, am făcut totul cât mai simplu ca să-mi rămână timp pentru a mă ruga ca această noapte să treacă repede. Mama l-a anunțat... nu, stai, n-ar mai trebui s-o numesc aşa având în vedere că-mi vorbeşte ca unei angajate, de parcă nici nu sunt fata ei. Revenind, Leonora l-a anunțat pe Francisco că vor ajunge spre dimineață din cauza întârzierii unui zbor, dar din partea mea ar putea să rămână acolo.

Un ciocănit uşor în uşa principală îmi atrage atenția. Mă ridic de pe canapea şi mă grăbesc să deschid, bineînțeles dând de Felix, aranjat şi la costum.